vineri, 23 aprilie 2010

izvorul

M-am otravit cu apa,
din izvorul care taie
pamantul in doua, pe dedesubt.
Eram prin padure, ratacind,
cand l-am auzit in interior.
Am sapat trei zile doi metri
si l-am gasit.
Rece ca gheata si pur,
dulce susur de apa,
ce a tasnit spre cer.
Amurgul s-a impartit in doua
si-am gustat.
Oglinda s-a intors
si din ea am iesit,
vazandu-ma
mort in groapa,
condamnat pe
veci sa ascult
povestea despre bine si rau
si linistea.



2 comentarii:

  1. nicio poezie nu ma fascinat mai mult decat poezia aceasta!!cat talent..cata saracie!!pacat!!

    RăspundețiȘtergere
  2. intr-o societate bolnava este imposibil sa fie apreciat ceva sanatos!!

    RăspundețiȘtergere