Clovnul

Nu ii plac diminetile..
Doar seara poate rade,
Doar seara imprastie energie.
El congestioneaza feţele,
Evita rimele..
Intreaga fiinta-i vie..
Sare din grija ,in grija,
Monteaza zambete...
Deseneaza speranta...
Corpuri de resemnare bete...
Reinvie ambianţa...
.......
Unde e tacere..
E in trecere
Atmosfera sa o anime..
Trezeste chipuri anonime...

Nebunul

Nebunului ii place durerea,
Nebunul nu are insomnii,
Nebunul nu mai cauta...
Si-a gasit perfectul haos...
Nu e afectat de predictii..
Negre si cutremuratoare..
.............
Nebunul doar traieste..
Nu vrea sa auda ce zic altii..
Sa vada ce arata fetele posomorate..
El nu vrea sa calce pe namolul..
Namol predestinat..
NU intra in hora viilor morti..
............
Deschide geamul..se uita ,
ZAMBESTE!!!


Nebunul si-a promis doar demnitate,
Mandrie...
A jurat ca nu va ingenunchia!

Imi cumpar

Planeaza pasari trecatoare,
sa-mi fure aerul murdar,
fecioare, vesele artiste,
imi musca sufletul, tarziu
platesc si plec sa dorm intins,
pe frunze galbene si foi,
prin care misuna cuvinte.
Imi cumpar linistea in boabe,
de frunze ruginite-n zale
cu fum inecacios.

Astfel

Astfel prin camera cu umbre,
se cerne din tavan tristetea,
cum cade noaptea-n stropi de negru,
peste campii de albe vise.
Prin colturi ganduri se pliaza,
in zbor soptit prin asternuturi,
inalte bolti de inorare,
ce fugaresc pe curiosi,
in stoluri pline de cuvinte,
al caror sens se pierde iute.

Astfel prin lume, fara umbra,
se rataceste noaptea pe sub bolti,
de insomnie fara de culoare
si ganduri zboara, fluturi incolori.

Prezentul mereu va lasa urme,
Viitor compromis de cei ce intra-n turme,

Mall-uri sclipitoare,
Natura ce moare,
Capitulata de artificial,
Impanzita de roboti fara vreun ideal.


Ingnoranti si ascultatori,
Perfectii cumparatori!

Bucovina - Straja

fara de capat

de pleoapa agatata,

o urma de chemare,

calare- n munti,

patati de nori,

sau fumuri de tigari,

aprinse lumanari,

cu varf de stele, evadate,

cand clipocind, a adormire,

se pierde lumea, fara cai

si ce frumoasa ratacire,

in temnita pamantului.

pustiul se masoara prost,

din nou,

impinge orizontul cu suflari,

spre ceruri fum inecacios,

mirosul jertfei inutile,

a devenit,

atat de mult e plinul,

strivind nimicul intre pleoape,

s-a ratacit prin frunze sensul

si dupa multe modelari,

se crapa lutul pe sub nori,

lasand inchipuite oase albe

sa se-ntrevada,

in siruri de intrebari.

mi-astup urechile, reflex,

cu spuma apelor murdare,

caci nu-i destula sa inec,

pe inserare, haita

de lupi ce naparlesc secunde,

cand ticae sau urla in timpane

si nu-i firesc in om,

sa creasca fiare cenusii,

ce suprapuse umbrei se hranesc,

din anii asezati in siruri.

Acum

Pe cand aveam deasupra soare,

peste secunde alergam,

sa se intample revederea,

in fuga trenurilor dizolvate,

bataia inimii o auzeam

in juru-mi, peste campuri colorate,

vedeam cum vantul viata-mprastia

si sus, si jos, la mijloc ma jucam,

de-a muntele care plonjeaza,

in lacul care oglindeste cerul,

citeam in stele rasfirate,

pe apele ce le purtai in tine,

te-aveam in stanga sa zambesti,

te aveam ...

Acum? Pe unde ratacesti?

Nopti albastre

In nopti albastre fara luna,

curtat de lampi electrice,

plecat pe drumuri pietruite,

am ratacit se pare somnul,

fara ecou de ragasire.

Eram atat de nou atunci,

curat precum au incercat

si mai tarziu cu picaturi,

in siruri, apele sa ma pastreze.

Am inteles in nopti de abandon,

cu flori de insomnii albastre,

nimicul care curge intre noi,

ne inlesneste nebunia, credinta,

toate au opus,

exista pentru a-l nega

pe-acela care se opune orb,

fara de nopti care sa-i para,

albastre valuri de matase,

pliate-n vanturi peste catafalc.

Atat de trist, epuizarea,

imi trage sufletul in jos,

sub trepte vagi de soapte aburinde,

in noapte, albastru moare parasit.

Sa ne iubim

Sa ne iubim tristetile absentei,

cand pe la colturi de trotuare,

ascundem umbrele de felinare,

prin palarii cazute-n aplecare,

in fata damelor de soi.

Curand se-nchide frizeria,

plang taietorii de elan,

sa ne iubim epuizarea

secundelor inchipuite,

sa ne iubim in strigate alese,

muscand cu disperare fierul,

sa ne iubim indestularea

cocoaselor de dromaderi

si cada peste noi si cerul,

sa ne iubim asa cum suntem ...

goi.

Si apoi ...

Cat imi doresc sa te mai nasti o data,

in juru-ti palmele-mi sa fie

ghiveci de lut batatorit sub talpi,

pe roata timpului, in tihna, modelat.

Sa-ti infloreasca sufletul in crini,

miresme dulci de somnifer,

cu vise prinse-n bulbi de foi,

polenuri albe, praf de stele,

cerneluri pentru siruri de cuvinte,

sa te sarut pe frunze, pacatos,

sa te sarut cu roaua si apoi ...

Cat imi doresc sa te mai vad, odata,

asa, precum imi amintesc,

fara ca timpul sa-ti rostogoleasca,

clepsidra sufletului tanar.

Asculta

Asculta-mi respiratia si taci,

in juru-mi timpul se rasfira,

vibrand feliile de aer,

taiate pe masura narii.

Atata fals sedimentat,

in oase fisurate,

statui intinse la uscat,

pe corzile viorii.

Zac pustiit de vanturi seci,

rabdarea m-a tradat,

astept o intamplare simpla,

o briza sa imi crape pieptul,

sa ma desfac in bule mici,

inaripate sfere de speranta.

*

Vom alerga prin paduri interzise,

Golindu-ne de haine si de vise,

Culegatori de fructe putrezite,

Sa completam colectii invechite.

Ne mandrim cu capacitatea de memeorare a unor mizerii

ambalate in cuvinte scumpe, folosind pentru manuirea

cunoasterii manusi crosetate cu ace de ceas din "lana de aur".

Vom alerga prin paduri interzise,

Pe carari frumoase, linii permise,

Culegatori de mituri, nimicuri citite,

Colectionari de zvonuri auzite.

Ceata

Si ce dorinta de plonjare,

in ceruri gri ce se aseaza,

peste nimicuri aruncate,

in chip de victime murdare !

Uitand de seva otravita,

ce curge dupa imbratisare,

stindardul abandonului alunga,

nalucile cu miez de soapta.

Iar cand inecul se petrece,

golind carcasa plutitoare,

se-amesteca in adormire,

esenta timpului, uitarea.

Inchipuit ca rob al estomparii,

in jur confuzia desavarseste,

cararea linistii precare,

indestuland pe calator.

Probabil ultima suflare,

va alunga din ceruri ceata.