miercuri, 14 decembrie 2011

Imi cumpar

Planeaza pasari trecatoare,
sa-mi fure aerul murdar,
fecioare, vesele artiste,
imi musca sufletul, tarziu
platesc si plec sa dorm intins,
pe frunze galbene si foi,
prin care misuna cuvinte.
Imi cumpar linistea in boabe,
de frunze ruginite-n zale
cu fum inecacios.

Astfel

Astfel prin camera cu umbre,
se cerne din tavan tristetea,
cum cade noaptea-n stropi de negru,
peste campii de albe vise.
Prin colturi ganduri se pliaza,
in zbor soptit prin asternuturi,
inalte bolti de inorare,
ce fugaresc pe curiosi,
in stoluri pline de cuvinte,
al caror sens se pierde iute.

Astfel prin lume, fara umbra,
se rataceste noaptea pe sub bolti,
de insomnie fara de culoare
si ganduri zboara, fluturi incolori.

vineri, 22 iulie 2011

fara de capat

de pleoapa agatata,
o urma de chemare,
calare- n munti,
patati de nori,
sau fumuri de tigari,
aprinse lumanari,
cu varf de stele, evadate,
cand clipocind, a adormire,
se pierde lumea, fara cai
si ce frumoasa ratacire,
in temnita pamantului.


pustiul se masoara prost,
din nou,
impinge orizontul cu suflari,
spre ceruri fum inecacios,
mirosul jertfei inutile,
a devenit,
atat de mult e plinul,
strivind nimicul intre pleoape,
s-a ratacit prin frunze sensul
si dupa multe modelari,
se crapa lutul pe sub nori,
lasand inchipuite oase albe
sa se-ntrevada,
in siruri de intrebari.


mi-astup urechile, reflex,
cu spuma apelor murdare,
caci nu-i destula sa inec,
pe inserare, haita
de lupi ce naparlesc secunde,
cand ticae sau urla in timpane
si nu-i firesc in om,
sa creasca fiare cenusii,
ce suprapuse umbrei se hranesc,
din anii asezati in siruri.







joi, 24 martie 2011

Acum

Pe cand aveam deasupra soare,
peste secunde alergam,
sa se intample revederea,
in fuga trenurilor dizolvate,
bataia inimii o auzeam
in juru-mi, peste campuri colorate,
vedeam cum vantul viata-mprastia
si sus, si jos, la mijloc ma jucam,
de-a muntele care plonjeaza,
in lacul care oglindeste cerul,
citeam in stele rasfirate,
pe apele ce le purtai in tine,
te-aveam in stanga sa zambesti,
te aveam ...
Acum? Pe unde ratacesti?

Nopti albastre

In nopti albastre fara luna,
curtat de lampi electrice,
plecat pe drumuri pietruite,
am ratacit se pare somnul,
fara ecou de ragasire.
Eram atat de nou atunci,
curat precum au incercat
si mai tarziu cu picaturi,
in siruri, apele sa ma pastreze.
Am inteles in nopti de abandon,
cu flori de insomnii albastre,
nimicul care curge intre noi,
ne inlesneste nebunia, credinta,
toate au opus,
exista pentru a-l nega
pe-acela care se opune orb,
fara de nopti care sa-i para,
albastre valuri de matase,
pliate-n vanturi peste catafalc.
Atat de trist, epuizarea,
imi trage sufletul in jos,
sub trepte vagi de soapte aburinde,
in noapte, albastru moare parasit.

Sa ne iubim

Sa ne iubim tristetile absentei,
cand pe la colturi de trotuare,
ascundem umbrele de felinare,
prin palarii cazute-n aplecare,
in fata damelor de soi.
Curand se-nchide frizeria,
plang taietorii de elan,
sa ne iubim epuizarea
secundelor inchipuite,
sa ne iubim in strigate alese,
muscand cu disperare fierul,
sa ne iubim indestularea
cocoaselor de dromaderi
si cada peste noi si cerul,
sa ne iubim asa cum suntem ...
goi.

sâmbătă, 19 martie 2011

Si apoi ...

Cat imi doresc sa te mai nasti o data,
in juru-ti palmele-mi sa fie
ghiveci de lut batatorit sub talpi,
pe roata timpului, in tihna, modelat.
Sa-ti infloreasca sufletul in crini,
miresme dulci de somnifer,
cu vise prinse-n bulbi de foi,
polenuri albe, praf de stele,
cerneluri pentru siruri de cuvinte,
sa te sarut pe frunze, pacatos,
sa te sarut cu roaua si apoi ...

Cat imi doresc sa te mai vad, odata,
asa, precum imi amintesc,
fara ca timpul sa-ti rostogoleasca,
clepsidra sufletului tanar.


duminică, 6 martie 2011

Asculta

Asculta-mi respiratia si taci,
in juru-mi timpul se rasfira,
vibrand feliile de aer,
taiate pe masura narii.
Atata fals sedimentat,
in oase fisurate,
statui intinse la uscat,
pe corzile viorii.
Zac pustiit de vanturi seci,
rabdarea m-a tradat,
astept o intamplare simpla,
o briza sa imi crape pieptul,
sa ma desfac in bule mici,
inaripate sfere de speranta.

*

Vom alerga prin paduri interzise,
Golindu-ne de haine si de vise,
Culegatori de fructe putrezite,
Sa completam colectii invechite.

Ne mandrim cu capacitatea de memeorare a unor mizerii
ambalate in cuvinte scumpe, folosind pentru manuirea
cunoasterii manusi crosetate cu ace de ceas din "lana de aur".

Vom alerga prin paduri interzise,
Pe carari frumoase, linii permise,
Culegatori de mituri, nimicuri citite,
Colectionari de zvonuri auzite.

sâmbătă, 5 martie 2011

Ceata

Si ce dorinta de plonjare,
in ceruri gri ce se aseaza,
peste nimicuri aruncate,
in chip de victime murdare !

Uitand de seva otravita,
ce curge dupa imbratisare,
stindardul abandonului alunga,
nalucile cu miez de soapta.

Iar cand inecul se petrece,
golind carcasa plutitoare,
se-amesteca in adormire,
esenta timpului, uitarea.

Inchipuit ca rob al estomparii,
in jur confuzia desavarseste,
cararea linistii precare,
indestuland pe calator.

Probabil ultima suflare,
va alunga din ceruri ceata.

duminică, 20 februarie 2011

Caderea pe ganduri

Despre cadere ?
se zic multe,
cum ca ar fi de sus in jos,
ca-i succedata de durere,
cu vise sparte la impact.
Eu?
zic caderea e o boala,
o definitie fireasca,
a omului surprins in viata
facand sau desfacand iluzii.

S-au cam sfarsit ideile,
prea multe morti si invieri,
prea multe dilatari si disparitii,
retrag cuvinte de pe piata,
s-a terminat ...
o iesire din stransoarea
bratelor subtiri si albe,
un leac pentru zbor (cadere)
intr-o lume ce-i intoarsa,
mestecand firescu-n tihna.
cata inutilitate !

miercuri, 16 februarie 2011

Cand vantul conspira

Cand vantul conspira cu ceata,
dispar tremurandele forme,
topindu-se, culorile vietii,
nasc griuri de jur imprejur,
curg aburi in valuri absente,
cuvinte raman suspendate,
pe coloane de fum prea gri.
Impinge-ma, prapastia asteapta,
pliaza-mi aripa de vis.
Impinge-ma vantule-n groapa,
alunga-ma din paradis.

duminică, 13 februarie 2011

Crapaturile pamantului

Pamantul casca crapaturi,
inghite tot ce sta pe spate,
nisipuri curg prin tainice fisuri,
clepsidre aruncate la-ntamplare.
Prin crengi se-agata pana mor,
fantasticele zburatoare dezgolite,
surprinse vag in inclestari,
sub buze, pleoape si suspine,
impletirura dragostelor moarte,
calamitati nemasurate, fac
dorinta trecerii ravnita,
rotirea frunzelor, cu fosnet,
alunga vantul peste crestet,
cazand cortina peste toate
si vesnice si trecatoare,
caci toate sunt pentru a fi,
obstacole in calea devenirii,
pandemica minciuna scrisa,
cu sangele eroilor necunoscuti,
cand timpul zboara dus-intors,
pendulul, limba clopotului spart,
starneste zvonuri de furtuna,
incolonandu-ne pe toti,
in mars spre crapaturile pamantului,
cu o dorinta sa-i muscam
gigantului din maruntaie.

Pamantul casca crapaturi,
caci ii lipseste apa,
ce-o tinem in noi.

joi, 10 februarie 2011

Paralelism

Eu pe-o parte, aplecat,
culegand lumina,
ea cu spatele intors,
cauta cu mana,
o eclipsa sa aseze,
peste sufletu-mi batran,
prins in lant de ape.

S-o imping e prea departe,
ca un vis pierdut.
S-o apropii nu se poate,
timpul a trecut
si ne agatam de soapte,
spatiul sa-l curbam.

Abandon albastru

Albastre vise, fortate,
intinse in graba pe foi,
dezordonate, parasite,
victimele
abandonului total,
zac intrupate-n cuvinte,
ca niste copii goi,
lasati sa moara de sete,
fara a fi invatati,
la ce foloseste apa
albastra intinsa pe foi.
Au amutit si pestii,
prin valuri de cuvinte,
o linie continua albastra,
simpla,
ce trece din fila in fila,
croiala inutila,
de straie-nvechite si roase,
abandonate pe seara,
cand nu mai conteaza,
culorile din foi.

vineri, 4 februarie 2011

Ne chinuie

Ne chinuie gandul de amor
prin gradinile nocturne,
facute pentru zborul scurt,
sarit intru-un picior,
aterizand mai des pe spate,
sa smulgem ochilor deschisi,
mirarea clipelor de dor,
strivind sub palme fructul,
hranim dorinta de amor,
uitand din nou de moarte,
ne pierdem in decor.

Cant

Cant la lemnul care arde,
cantec ce aduce ceata,
cant groparului ce sapa,
fara sa gandeasca groapa.

Cant din buzele uscate,
fluierat trist in pustiu,
cand aproape se termina,
linia pe care-o stiu.

Cant la capul meu sarac,
rezemat pe lemne,
rad cu umbra obosita,
care-mi face semne.

marți, 1 februarie 2011

Intr-o noapte

Intr-o noapte , printre soapte,
la ureche mi-a ajuns,
vantul impingand la vale,
roata dricului neuns.

Nu am inteles chemarea,
si-am ramas aici inchis,
insa umbra stravezie,
a plecat si s-a ascuns.

luni, 31 ianuarie 2011

Ma doare

Ma doare umarul,
peste care, intr-o seara
ti-ai lasat usor sa cada,
capul plin de ganduri negre,
ascunse in carlionti.
Otravit stateam pe spate
si cuprins de amorteala,
n-am simtit cum timpul trece,
c-ai plecat in acea seara,
n-am stiut, nu stiu pe unde,
am ramas cu amorteala,
si-o durere peste umar,
timpul sa o vindece.

duminică, 30 ianuarie 2011

Casa parasita

Se leagana usa casei parasite,
sub adierea vantului uitarii,
copacii o ascund cu ramuri,
iar iarba o ineaca-n verde.

Prin spate aluneca usor,
o dara verde cu pretentii de parau,
nici gardul putrezit nu se zareste,
din verdele de tineri macesi.

In curte valuri verzi se risipesc,
cu aplecari si ridicari de spice,
de-atata liniste ma-ntreb:
ce caut eu in pragul casei parasite ?

Dimineata

Peste ceruri desenate
de-un copil fara talent,
stau sa cada stele albe,
agatate de tavanul,
camerei imaginate
pentru a ascunde ziua
tipete si soaptele.
Cerne zidaria falsa,
soarele de dimineata,
raze taie carnea grasa,
a cuvintelor dosite,
dupa umbra patului,
in care s-a consumat
scena alaptatului.
Multe au ramas pe-afara,
fara linii de-ncheiere,
creta ce s-a consumat,
a uitat de ele.

marți, 25 ianuarie 2011

Am sa te caut

Am sa te caut dimineata,
cand orizontul impleteste,
destine vagi, necunoscute,
in ochiul clipocind de apa,
plangand o ploaie rece si marunta,
se naste ziua peste mine,
strapunge umbrele razlete,
cu ace albe de lumina.
Imi creste trup peste dorinta,
secand izvoarele termale,
caldura care misca lumea,
era in trupul tau atins,
de febra pielii mangaiate,
mocnea carbunele pe buze,
topind cuvintele in soapte,
se-amestecau deasupra asternuturi,
albastre, aducatoare de furtuni.

Am sa te caut toata viata,
impins de amintirea falsa,
ca te-ai nascut in dimineata
caderilor din alte lumi.

luni, 24 ianuarie 2011

Nu ma intreba

Nu ma-ntreba acum la revenire,
pe unde am ratacit,
prin cate ere glaciare,
aluncecand peste ghetari,
nu cautand sa dezleg sensul,
caci am zburat cu-n ochi inchis,
sa simt am vrut,
ravnind lumina,
din sferele ce s-au deschis,
spre punctul care misca-n taina,
tentacule fine de vis.
Nu-mi amintesc, se pare, cand
calatoria fara sens,
s-a preschimbat in coborare,
o prabusire a sinelui in sine,
refluxul apei ce o port in mine,
o dezgolire a gropilor marine,
mareea aplecata inspre Venus.
Atunci te-am auzit in spate,
soptindu-mi dorul peste noapte,
nu intreba de mine acum,
raspunsul l-am lasat acolo,
intreaba-ma te rog de tine,
si te voi desena-n cuvinte.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Hrana

Vanturi reci impaturesc,
apele in valuri verzi,
pe sub care se ineaca,
ganduri ce nu stiu sa-noate,
se hranesc cu ele pestii,
hrana pentru pasari albe
si le poarta pe sub ceruri,
hoituri care stau sa cada,
printre picaturi perfecte,
care-s gata sa hraneasca,
muntii cu suspine.

Raspunsul

Raspunsul pe care il caut,
ratacind prin stepa,
cu vantul impartit in patru,
prin ploi murdare si reci,
departe de noile zile,
raspunsul acesta pierdut,
nu are nici intrebare,
raspunsul acesta-i un gest,
un semn, o intamplare.

Mai stau

E ciudat cum peste toate
formele desfasurate,
noapte trage ca sa moara,
de placerea contemplarii.

Cum se pierde fara urma,
creatorul de idei,
pe sub aripi de uitare,
dupa frunze proaspete.

N-am crezut ca se mai poate,
bobul sa inmugureasca,
reci fiori urcand pe spate,
dansul fara regula.

Smuls cum sunt,
mai stau putin,
asteptand sa se intample,
peste toate rasaritul.

duminică, 2 ianuarie 2011

Lupta

Viata este o lupta,
Este posibil sa primesti caramizi in cap,
De fiecare data ,cand privesti in sus!
Ma astept la ce e mai rau,
Pentru a fi in stare, ca mai tarziu
Sa ma bucur de orice farama de speranta..de iubire..de fericire.
Suntem pe cont propriu ..indiferent de situatie.
Totul se poate reduce la o singura explicatie,
Vaneaza ..ca sa nu fii vanat!!!
Inainte de vanatoare ma curat de zeama cerebrala a
Micilor principii prea impotriva-mi.
Nenorocul a lovit pana si pe vanatori..
Multi vulturi au murit in baia
Propriilor lacrimi sangerii!

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Forma simpla

Cand clipesti,
tresare-n mine,
forma simpla de cutremur,
imi opreste hibernarea,
sufletului vesnic tanar.

Urasc pleoapa
ce-mi rapeste,
pentru un moment lumina
si ma lasa izolat,
forma simpla de eclipsa.

Canta peste visul meu,
la pian dezacordat,
o inchipuire trista,
nu esti tu, te-am confundat,
plange-n umbra cineva,
cioburi de oglinda,
as vrea sa-ti zaresc macar,
pleoapele in noapte,
s-ascultam la infinit,
forma simpla,
o sonata.

Cu doua maini

Cu doua maini fac si desfac,
cu stanga asez
luminile nordului,
peste capuri plecate
sub greutatea gandului,
uitat,
cu dreapta dirijez
stoluri de pasari,
vesnic calatoare.
Cand apaud
se-amesteca sub nori,
pene si culori,
un zmeu colorat,
ce urca in spirala,
fara sfoara de control.
Dupa spectacol scriu,
recenzia cu doua maini,
apoi apaud,
iar si iar si ...