"Calitatea unui trup depinde de calitatea hranei administrate, la fel calitatea minţii atârnă de hrana care îi este specifică ei." PLATON
joi, 23 decembrie 2010
Murdar
Gresilele mi-au fost iertate,
Ma ridic incet din mlastina prostiei!
Ei ma urca ,usor,spre culmile adevaratelor trairi!
Incep sa respir ,usurat si motivat
Sa prind si al doilea val !!
Sper sa imi ucid propria prostie,pentru totdeauna
Nu doar simple tresariri..
Prostia.............
Defectul primordial..
Ce imi sapa groapa!!
miercuri, 22 decembrie 2010
Ruga
marți, 21 decembrie 2010
meditatie
vineri, 17 decembrie 2010
Migratie lenta
Frica
Vino fara ...
marți, 14 decembrie 2010
Beau
Opt (joc)
Rezultat la adunare,
duminică, 12 decembrie 2010
Cuvinte
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Dans
vineri, 10 decembrie 2010
.....
Nimicul nu ma va mai stresa !
Dimineata imi va zambi cea mai buna cafea!
Cel mai sincer zambet am sa-l schitez!
Nu e loc de pesimism..
Ci doar de calcule de probabilitati!
Ma detasez de banalitati..
Muzica va fi in armonie cu propriile trairi.
Totul e limpede..
Fara contraste.
Tapul de altadata a devenit azi elan!!
joi, 9 decembrie 2010
Scurt (cu dor)
miercuri, 8 decembrie 2010
Se risipeste
marți, 7 decembrie 2010
Credinte
Furtuna de dorinte
Ia-ma cu tine in orasul muzicii,
Sa-ma imbete simfoniile gratioaselor orchestre!
Racoreste-me cu valurile tundrei siberiene!
Parfumeaza-ma cu esenta florei muntelui virgin!
Plimba-ma cu vehiculul epocilor vechi si noi!
Surprinde-ma cu buzele-ti moi,
Sa plonjam in fantana fericirii ,goi!
Da-mi roua vietii,
Ineaca-ma in spumele placerii!!
Dimineata
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Nu-i boala
Dilema..
Nichita stanescu..
Cum ai putea sa uiti ceva despre tine??
miercuri, 1 decembrie 2010
Plata.....
Alb
Lanturi banale
luni, 29 noiembrie 2010
Spectacolul erorii
ofera eroarea
atent ascunsa la baza
ciupercii oravitoare.
Un sunet cristalin,
ce taie apusul
timpanului spart,
se zbate in turla pamantului,
fara ecou,
clopotul lui Gauss.
Naiva greseala,
muiata-n cerneala,
scanteie neagra in varf de stilou,
tatuata in frunte,
rusinea intrupata
in hrana de vis,
aseaza in siruri
cuburi perfecte,
volume de nimic,
inspirate,
expirate,
in gafaiala prosteasca,
in truda adunarii
de numere false,
impara dorinta de scufundare,
a balizei cu clopot,
ce suna chemarea
ostilor moarte prin inecare,
cu alcool,
o ultima ancora in furtuna,
agatata timid,
de arborele cu fruct moneda,
sub care ning
bancnote frumos colorate
in ochii iesiti din orbite,
dilata lacomia, delirul,
sfarsit.
Linia cerului
sub greutatea apelor,
evaporate in trecut,
cu dilatare, hiperbola trista
fara focare,
plecate, probabil, la culcare.
Exista toate intoarse,
in drumul meu sinuos,
negativ ascuns,
in camere obscure,
de ochii injectati cu rosu.
Exprim nimic.
Intind cuvintele pe sarma
curbata ce imita cerul,
musteasca gandurile-n ele,
strivit sa-mi curga
in pahar veninul,
sageata cu un singur sens,
un vector alunecator,
pentru tot timpul ce-a ramas,
nepetrecut cu tine.
Nonsens sub care ma curbez,
cu cerul la picioare,
imi arcuiesc suflarea toata
si ma evapor in prezent,
cu gandul la o picatura,
din apa ce o porti in tine.
"Forta care actioneaza asupra unui corp rigid
este un vector alunecator, deoarece punctul ei
de aplicatie poate fi oricare punct situat pe
dreapta-suport a fortei."
duminică, 28 noiembrie 2010
Nefiresc
sa ma plec
cand la despartire,
temporara,
zambesti copilareste
si lasi dezordonate
suvoaiele negre,
sa-ti acopere chipul,
precum noaptea,
norii ascund stelele,
lasandu-ne in bezna,
sa ne cautam
cu buzele forma,
linistii profunde,
necunoscut fior,
abandon nocturn
decadent.
E nefiresc stiu,
intregul sa existe,
in doua locuri
in acelasi timp,
amorul, o stafie,
ne bantuie,
ma sperie gandul,
plecat la despartire,
coarda sa cedeze
sub arcusul apasat,
cantec inutil
in pustiu.
E nefiresc,
sa scriu un vers,
la despartire,
imaginara,
cand noaptea-mi aseaza
peste ganduri,
negru giulgiu,
pedeapsa,
pentru nepasare,
ecoul altor vieti,
vuieste-n inima uscata,
nefiresc de nevinovata.
vineri, 26 noiembrie 2010
Renunt
pentru o clipa de liniste,
matasea prostiei imi vine
ca haina pesrfect asortata,
privirii pierdute in nopatea
eclipsei totale de luna.
Imuguresc lipsit de lumina,
un vrej ascendent, spinos,
pe Venus polenu-mi imprastii,
furtuna de nisipuri verzi,
sa ninga cu fructele iubirii,
fulgi mici, murdari, inghetati,
troieniti in livada de meri.
Renunt la nimicul din mine,
pentru o imbratisare seaca
si-aluneca spinul din minte,
in inima fara de sange,
polenul in clepsidra e gata,
priveste-ma cum mor,
senin, scapat de durere,
o jertfa, nu abandon.
"Iubesc pe cel care-şi pierde virtutea, căci virtutea este voinţa de-a pieri: săgeată a dorinţei nesfârşite." (Friedrich Nietzsche)
Aici, acum
Eu nu-s de pe aici
cred,
nu recunosc culoarea
ochiului de apa,
tulbure oglinda
fara tarmuri.
Si nici de acum nu-s
stiu,
mostenirea fatala,
clepsidra cu pietre de moara,
ce macina secunde,
boabele de viata,
hrana pentru inaripatii
ce zboara cu susul in jos.
Totusi sunt aici
acum,
o iluzie,
nimic nu sta
in juru-mi fix,
un joc abstract,
cu sarituri in gol,
confuzie,
cadere in haul firii
prabusire imperfecta.
Nimeni...si nimic
phoenix-la umbra marelui urss
Suntem la umbra marilor puteri ..nimic nu s-a schimbat...cred ca vantul blestematei robii ,inca, bate puternic la noi!!!
luni, 15 noiembrie 2010
Neomodernism
Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
si ii contemplu ca la o debarcare.
O flota infinita de yole. Si astept
un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan' la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare.(Nichita Stanescu)
luni, 8 noiembrie 2010
De barba
Ma trag ingerii de barba,
incercand sa-mi plece capul,
vanturi din batai de aripi,
spera ei sa-mi zboare gandul.
Drept stau fara remuscare,
n-am cuvinte de cainta,
sus e cer albastru, calm,
jos pamant brazdat de ape,
intre ele randuite
foamea, prostia si lenea.
Eu am capul sus in nori,
corpul chinuit de toate
secundele care se pierd,
biciuit cu limbi de ceas.
Vad mai clar cu-n ochi inchis,
peste toate dans de-mperechiere
si palida-i lumina lumii,
se stinge flacara incet,
iar Prometeu zambeste suferind.
Lasati-mi voi ingeri barba,
zburati spre nori perfecti,
iubiti-va ascunsi in aburi,
sa ninga vesnic cu lumina,
orbit de straluciri in valuri,
de buna voie capul o sa-l plec.
duminică, 7 noiembrie 2010
Fara de timp
Fara de timp
ca si cum nu se intampla,
s-a crapat inorarea,
lasand sa treaca prin fanta,
sarpele luminos ce tine
sub limba in loc de venin
o poarta.
Si-n prag stau doi serpi mai mici,
ce-mi musca tampla o data,
si intra crivat in sange,
frisoanele rup carnea toata,
cuvintele cad toate pe jos,
in ciocniri cu scantei colorate,
ce le vad cu ochii inchisi,
aprind febra in mine
si ard tremurand in nestire,
cenusa pluteste in aer,
ma ineaca prezenta prostiei,
se cutremura tabla de sah,
incurcand piesele intre ele,
nimicul se prabuseste in sine,
fara de timp
ca si cum nu se intampla.
Avant
Fara voie
S-a intamplat in alte timpuri,
prea tanar fiind sa inteleg,
m-am botezat in valuri de cerneala,
scufundat pana peste cap,
asteptand refluxul de dupamiaza.
Parasit de viata in laguna,
am ales sa visez la oceane,
in timp ce satul de asteptare
bucati din atol mestecam.
Ghiftuit eram de moarte
si-n sila tot inghiteam,
prins fara voie la mijloc,
in eclipsa soarele se-ncorona,
festin la stingere totala,
in onduleul benzilor de umbra
un peste incerca sa ma plieze
sfidand aceasta intamplare,
epuizand orice-ncercare,
spinul mi-am scos, smucit din minte
si am taiat in doua apa,
tanjind dupa tableta cu porunci,
plutind peste nisipuri miscatoare,
o oaza am ramas, acolo
unde nu ajunge cineva.
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
condoleante
Totusi, iubirea
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.
Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
ADRIAN PAUNESCU
duminică, 31 octombrie 2010
sâmbătă, 23 octombrie 2010
Exceptie
Mor toate, secunda dupa secunda
se se nasc instantaneu,
mai grele, mai sus.
Exceptie!
Spre tine urc,
trepte false,
purtat de dorinta,
gand de taina,
ascuns intr-o carte,
fara coperta.
Exceptie tulburatoare,
stai,
sa-mi inoiesc vointa,
vibratie creatoare,
un bulb ingropat
in piept, se zbate
eliberand otrava
ratiunii,
blestem ca am uitat sa zbor.
Ai uitat
Ai uitat la mine gandul,
arcul tensionat,
ce sta gata sa lanseze,
graba pulsului de viata,
carnea fiarta, transpirata,
lacoma de imbratisare,
buze, tandre mangaieri,
in preludiul mortii,
cantecul de lebada,
zborul fara tinta.
Te astept in pragul usii,
sa-l recuperezi
si zambind sa lasi sageata,
sa-ti strapunga existenta,
contopind de buna-voie,
semn de foc, cu apa rece,
mistic abandon, o jertfa,
zeului fertilitatii.
Pasari calatoare
Zboara pasari calatoare,
varfuri de sageti
prin mine,
rascolindu-mi carnea
cu frisoane temporare.
Duc in ciocuri
fara graba,
gandurile toate
si ma lasa dezgolit,
rusinat la soare,
intr-o incercare grea,
sa-mi ascund mirarea,
cand privirea-n rotocoale
nu mai recunoaste,
verdele-nconjurator,
sau albastru sus.
Stau fixat fara dorinta,
o statuie mica,
calcar modelat de ape,
rupt de imbratisare,
las prostia sa imi curga,
peste fruntea lata,
tampla alba
sa se zbata,
vesnic fara scop.
S-au retras apele
S-au retras apele
fara motiv
si din pantecul dezgolit,
intins spre soare,
a inmugurit nimicul,
o agatatoare spinoasa,
cu un singur fruct
in varf.
Carne dezgolita
rusinata, zace la copt,
se umfla crescatura,
rod ciudat,
umbrind radacina,
soi de eclipsa,
usuca vrejul fermecat.
Nascut in absenta apei,
crescut fara vant,
fragila constiinta,
ardere mocnita
in focul amneziei,
ciudata existenta.
vineri, 22 octombrie 2010
Dragoste hibernala
Crivat sufla-mi panza de paianjen,
imaginar catarg imprumutat,
sa zburam peste calote perfecte,
imitand infinitul hibernal,
cand deasupra cu vulturii,
cand dedesubt cu pestii,
tasnind in sus prin copci
din gheata, eterna ascensiune,
alunecand in viteza
pe iceberguri taioase si reci,
decadere morala, dorinta,
flori de gheata, adunate,
s-aruncam spre cer
cu catapulata sufletului,
comete de geata sa cada
cand in taina ne iubim
acoperiti de zapezi,
lumea sa se sfarseasca
intr-o secunda glaciala,
sa adormim sub gheturi
cuprinsi.
Stati
Stati sa vedeti
cum moare lumina,
caci samburele ce l-am ravnit
a inmugurit in pamantul din palma
eclipsa lampii cu neon.
Stati sa auziti
cum crapa lumina,
tulpina eclipsei a taiat
in doua bucati egale cerul
iar lampa a ramas intre ele.
Stati sa gustati
negru,
o ploaie marunta si rece
eclipsa totala, vesnica,
samanta ravnita in taina,
ascunsa cu grija in palma,
se-mprastie incet pe pamant,
rodeste eclipsa eterna,
se stinge lampa cu neon.
Vis
Sa adorm
Nocturna fiinta
ce-mi tulburi insomnia,
cu aroma pelinului
ascunsa sub limba,
am obosit.
E prea greu jocul
pentru inima mea,
bumerangul sa-l arunc
din mana amortita,
peste umeri ce se lasa,
parca ar purta in taina
tot pamantul ce-a incaput
intr-un corp de juna.
Lasa-ma sa cad ca frunza,
toamna timpurie,
descendenta sarutare,
sa iti sorb otrava
limbii ceasului pierdut,
sa adorm.
Iti mai amintesti?
Iti mai amintesti
zborul libelulei,
printre trestii taioase,
covor de cuie,
privit cu pofta, de sus,
gand de fachir nepregatit
pentru cadere?
Iti mai amintesti
adierea, imaginata furtuna,
care, usor fiind, te ridica
sus ca un zmeu
frumos colorat
si zburai cu zeii,
printre nori?
Iti mai amintesti
caderea, adevarata durere,
spirala descendenta
spre incarnare din pamant,
sufletul strivit ...
vineri, 3 septembrie 2010
sâmbătă, 24 iulie 2010
Plictisit
Plictisit de tot ce este,
vineri, 23 iulie 2010
Timpul
Timpul care curge
luni, 19 iulie 2010
duminică, 18 iulie 2010
Liniste...si .Gri
Totul e gri.
O zi e buna ,una e rea
Eu nu am liniste
Ma indoiesc ca ea ar avea,
Se preface atat de bine ca e fericta,
Incat provoaca o stare incomensurabila de tristete.
Eu sufar,
Ea sufera...
Ea e patrunsa de stari de reverie..
Nu a invatat sa priveasca ceea ce are in fata....
Nu e multumita de ceea ce a primit..
Cauta imposibilul,
Ma face sa innebunbesc ..
O iubesc
E liniste.
Dar eu sunt nelinistit!!!
duminică, 11 iulie 2010
Nu pot...
Nu pot scrie
Sapte
Sapte ganduri rasfirate,
Viitura
Coama gri de armasar
Pe coarda
O viata cat un moment
joi, 1 iulie 2010
Istoria
In conceptia scriitorului Samuil Micu istoria=dascal.
In conceptia lui Nicolae Balcescu istorie= prima carte a unei natiuni (..inainte sa pornim spre oricare drum ,trebuie mai intai sa ne cunoastem istoria,sa ne cunoastem pe noi insine..cu cat ne indepartam de propria istorie,cu atat ne indepartam de identitatea noastra!)
duminică, 20 iunie 2010
Labirintul
sâmbătă, 19 iunie 2010
de vara
Pentru ca e vara timpul pentru citiri si filosofari scade drastic, de poezie nici nu mai zic. Oricum printre betoane, santuri, lopeti si alte utilaje specifice santierului incerc sa gasesc timp si pentru suflet. Precum cei care dupa o zi de stat pe scaun merg la sala sa se oboseasca, incerc si eu dupa o zi de santier sa ma obosesc intelectual, si ce poate fi mai bun pentru a increti creierul decat putina filosofie. Culmea este ca tocmai mediul in care imi rup oasele m-a adus fata in fata cu scrierile lui Constantin Noica, care desigur din ignoranta nu l-am citit niciodata. Am corectat acest lucru.
vineri, 18 iunie 2010
Oficial ne merge bine!!
70% dintre români îşi petrec vacanţele acasă, la fel ca şi bulgarii (71%), iar cei mai mulţi dintre aceştia, respectiv 87%, sunt vârstnici, se arată într-un studiu al companiei de cercetare GfK România, citat de Mediafax . Următorii în clasament sunt ungurii şi portughezii, două treimi dintre aceştia petrecându-şi vacanţele acasă. La polul opus, cei mai împătimiţi să călătorească sunt suedezii (87%), olandezii (85%) şi belgienii (77%).
La nivel global, aproape 40% dintre persoanele chestionate de GfK au declarat că nu obişnuiesc să călătorească în timpul liber. Cifra creşte la 61% în cazul Europei Centrale şi de Est şi scade la 37% în statele vest-europene.
duminică, 13 iunie 2010
FRICA..(creatie proprie)
E tensiune
Teama te cuprinde,treptat,treptat
Nelinistea te invaluie
Ultima monstra de speranta
Se naruie ,treptat,treptat
Totul e negru
Trupul iti arde
Urechile iti sunt astupate
Nu stii cine esti
De unde vii
Si incotro te indrepti!!
Ti-e frica!!!
sâmbătă, 5 iunie 2010
Sa pleci
Abia astept, ma arde nerabdarea
Ultimul zambet
Tentatia imitarii
Tentatia imitarii intuneca mintea
Trecand
joi, 3 iunie 2010
Mica promovare a marilor scriitori mai putin cunoscuti!(1)
sâmbătă, 29 mai 2010
Sunt
Sunt o lacrima
In culmea disperarii
In culmea disperarii
Simboluri...Crucea intoarsa sau Crucea lui Petru
vineri, 28 mai 2010
Poveste neterminata
Cat sa fi trecut de cand am uitat
miercuri, 26 mai 2010
academia trage alarma
Femeie atipica
In gand, femeie atipica,
marți, 25 mai 2010
In stepa
luni, 24 mai 2010
Fachirul
Fachirul falselor iubiri,
Uimitor!!...
Descoperire uluitoare în lumea medicală! Un om de ştiinta american a CREAT VIAŢĂ într-un experiment de laborator în care a reuşit să învie o bacterie moartă.
Oponentii ingineriei genetice au catalogat experimentul ca o încercare periculoasă, în stil Frankenstein, de manipulare a naturii.
Controversatul om de ştiinţa, doctorul biolog Craig Venter, a extras în primă fază gene dintr-o bacterie numită Mycoplasma capricolum.
Apoi a creat şiruri de ADN artificial pe care le-a plasat în bacteria moartă. Aceasta a revenit la viaţă şi a început să se multiplice.
"Aceasta este primă celulă sintetică creată vreodată. Este un pas important", a declarat Craig Venter.
"Este un studiu de reper. Este un pas cheie in industrializarea biologiei sintetice, deschizând drumul spre o eră nouă", este de părere si profesorul Paul Freemont, de la Imprerial College London.
Microbii artificiali ar putea fi folosiţi în fabricarea vaccinurilor sau rezolvarea problemei poluării. Însă, unii experţi sunt de părere ca tehnologia ar putea duce la inventarea unor noi arme biologice. "Se joacă de-a Dumnezeu", a spus doctorul Eckard Wimmer de la Stony Brook University.
Doctorul Craig Venter a declarat ca bacteria pe care a folosit-o se găseşte la bovine, nu oameni, însă o rudă a acesteia este "responsabilă" pentru pneumonia în cazul oamenilor.(sursa ziarul ADEVARUL)
Noua forma de viata, creată după 15 ani de studiu şi 27,7 milioane de lire sterline cheltuite, a fost botezată "Synthia".
Craig Venter, un rebel om de ştiinţă miliardar, are 63 de ani şi este veteran al Războiului din Vietnam.duminică, 23 mai 2010
Culinara
vineri, 21 mai 2010
Calator
joi, 20 mai 2010
Involutie
luni, 17 mai 2010
Putin realism...asa ca sa nu uitam in ce lume traim!!
duminică, 16 mai 2010
ratacire
vineri, 14 mai 2010
Mandria de a fi roman!Esti mandru?
Ca roman sunt mandru de faptul ca aceasta tara poseda foarte multi inventatori,a caror inventii sunt recunoscute si apreciate la nivel mondial(Ana Aslan-gerovital,Cantacuzino-vaccinul antiholeric,Nicolae Paulescu-descoperitorul insulinei,S.Odobleja-descoperiri in cibernetica,Henri Coanda,Traian Vuia..etc),tot aceasta tara mai poseda si o serie de artisti foarte talentati..chiar geniali...(de exemplu C.Brancusi,L.Blaga,Nichita Stanescu..M.Preda,G.Enescu..etc).Tin sa pomenesc si del cel mai mare diplomat roman...N.Titulescu..(Initiatorul INTELEGERII BALCANICE,cel care a negociat recuperarea tezaurului romanesc e la rusi..ce l care a stabilit o moneda comuna in toate regiunile)...Pe cat de marete sunt figurile prezentate mai sus,pe atat de josnice sunt figurile politice..ce ne-au guvernat din 1990!!
joi, 13 mai 2010
risipitor
....."Tanarul izbucnise in ras. Omul din fata lui avea in voce un repros adevarat, credea in ceea ce spunea asa cum crede un credincios in dumnezeu. Si il dascalea parinteste, cu intelegere pentru ignoranta sa, dar starduindu-se, cu devotiune parca, sa inventeze pilde usor accesibile intelegeri si convertirii. ....."
trecere
miercuri, 12 mai 2010
tu fa cafeaua
pacalici
"Birocraţia este un cerc din care nu poate scăpa nimeni. Ierarhia sa este bazată pe cunoaştere. Cei din vârf consideră că cei de sub ei cunosc amănuntele, iar cei de jos îi creditează pe cei din vârf cu cunoaşterea ansamblului, şi aşa toţi sunt păcăliţi reciproc."
sâmbătă, 8 mai 2010
Frumusete..
Celei care pleacă
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...
A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe - călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...
A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!
joi, 6 mai 2010
muzica romaneasca
miercuri, 5 mai 2010
Frumusete prin filosofie in versuri!
- Fac o trecere de la lucruile mai putin frumoase la lucrurile minunate,si anume la poeziile preferate! In..... urmatoarea poezie am descifrat o filosofie a vietii,desigur o filosofie aplicata...................................................................................................................................................
BALADA MORTII
Cobora pe Topolog
Dintre munti, la vale...
Si la umbra unui stog
A cazut din cale.
In ce vara? In ce an?
Anii trec ca apa...
El era drumet sarman
Muncitor cu sapa.
Oamenii l-au ingropat
Intr-un loc aiurea,
Unde drumul catre sat
Taie-n lung padurea.
Si de-atunci, langa mormant,
Plopi cu frunza rara
S-au zbatut usor in vant,
Zile lungi de vara.
Soarele spre asfintit
Si-a urmat cararea.
Zi cu zi l-au troienit
Vremea si uitarea.
Dimineata ca un fum
Urca pe coline,
Zvon de glasuri dinspre drum
Pana-n preajma-i vine.
Peste varfuri lunecand
In argint, condurii
Infioara cand si cand
Linistea padurii...
Numai colo-ntr-un frunzar
Galben in lumina,
Sta pe-o creanga de artar
Pasare straina.
Sta si-asteapta fara glas
Parca µ sa masoare
Cum se muta, ceas cu ceas,
Umbra dupa soare...
*
Astfel, tot mai nestiut
Spre adanc il fura
Si-l ingroapa-n sanu-i mut
Vesnica Natura.Vara trece; pe carari
Frunza-n codru suna.
Trec cernite inserari,
Nopti adanci cu luna.
Iar cand norii-nvaluiesc
Alba noptii Doamna,
Peste groapa lui pornesc
Vanturi lungi de toamna...
Autor: George Toparceanu.
marți, 4 mai 2010
de la Blaga
dorul
Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajiicu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.
Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii.
de Lucian Blaga