sâmbătă, 24 iulie 2010

Plictisit


Plictisit de tot ce este,
rascolesc muzeul vietii,
caut soi de intamplare
sa ma faca sa tresar.
In rotire catre soare,
in cadere spre pamant,
prafuit cu pulberi fine,
praf de stele cazatoare
sa ma poarte catre mare,
in plutire peste ape,
dus cu picaturi de ploaie,
care au ca sambure,
informatii deghizate,
in raspuns la intrebarea,
ce-o voi pune la final.

Evadat dintr-un tablou
ce imita toamna,
dupa calcul matematic,
traiectorie punctata,
in plutire descendenta,
pe o frunza galbena,
tampla mi-o asez alene,
peste abdomenul tau
si-ti soptesc in adormire:
draga muza sa nu misti.

Cersetor de mangaiere,
buze calde peste ochi,
scufundari in rauri negre,
pletele ce-ti curg pe umeri,
mana-cupa pentru sanu-ti,
oprind timpul, sfidand firea,
sa inmugurim in toamna.



"Plictiseala este singurul mod de a-ţi petrece viaţa până la ceea ce crezi că s-ar putea întâmpla."
Victor Martin

vineri, 23 iulie 2010

Timpul


Timpul care curge
lent, impatureste
falduri de prostie,
in matasuri false.

Acele de ceasuri,
se invart alene
si-mi starnesc in suflet
vanturi, amnezie.

Inotand cu pestii,
in apa uitarii,
gol, incet alunec
in gaura firii.

Din comoditate,
simpla adaptare,
las sa-mi creasca-n spate
solzii nesimtirii.

Ce se va alege
cand pierdut de toate
voi uita la urma
sa adun secunde?

luni, 19 iulie 2010

duminică, 18 iulie 2010

Liniste...si .Gri


Totul e gri.
O zi e buna ,una e rea
Eu nu am liniste
Ma indoiesc ca ea ar avea,
Se preface atat de bine ca e fericta,
Incat provoaca o stare incomensurabila de tristete.
Eu sufar,
Ea sufera...
Ea e patrunsa de stari de reverie..
Nu a invatat sa priveasca ceea ce are in fata....
Nu e multumita de ceea ce a primit..
Cauta imposibilul,
Ma face sa innebunbesc ..
O iubesc
E liniste.
Dar eu sunt nelinistit!!!

duminică, 11 iulie 2010

Nu pot...


Nu pot scrie
despre un gand anume,
ceva s-a rupt in mine
cand m-am nascut
si-n fanta astfel creata
am zarit ceva.

Nu pot exprima,
acel ce ramane ceva,
ma-nteapa spinul in minte,
ape aduna la un loc,
in revarsari, cascada de cuvinte.
Din izvoare reci m-adap,
inecat mor,
renasc in cerneala,
aripi din file de carte,
ma poarta spre lumi
cu ploi eterne.

Nu pot...

"Eu cred că un om este ceea ce-şi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta, uneori, oamenii sunt, în aparenţă, schimbători, sau în mod diferit, fiindcă de fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi."

Nichita Stanescu

Sapte


Sapte ganduri rasfirate,
Precum pletele iubitei,
O sa le numesc pacate,
Pe malul prapastiei.

Vreau s-ascult doar sapte soapte,
In timpul mareei,
Cu tamplele scufundate,
In marea prostiei.

Cu privirile umbrite,
De palma iluziei,
Raman fara de cuvinte,
Spun adio rimei.

Desfac cercul intr-o parte,
Cad ofranda muzei,
Ascund gandul intr-o carte,
Viata, jertfa poeziei.

Viitura


Coama gri de armasar
se coboara printre stanci,
ropot de copite dure,
ce lovesc peste granite,
un torent de ganduri multe,
intr-o noapte fara stele,
se grabeste inspre vale
spre Campiile Elizee.

Sterge fara mila-n cale
panze cu uleiuri fine,
acuarela si pastel,
transformand natura-ntreaga
in tablouri cu furtuna,
un crochiu, grafit, carbune,
insotit de simfonia
vantului cu tunete,
luminat cu fulgere.

Si se-aduna la varsare,
o multime insetata,
pregatita ca sa soarba
supa gri, cu albe spume,
si sa moara inecata.

O multime cat o lume.

"În exercitarea poeziei e ceva care se poate învăţa şi ceva ce nu se poate învăţa. Aripa o ai sau nu o ai. Poţi să zbori sau să nu zbori cu ea. Depinde de aer, de înălţime, de alizeu sau de crivăţ. Rare păsările zburând pe ploaie şi încă şi mai rare cele care zboară noaptea."

Nichita Stanescu (Fiziologia poeziei)

Pe coarda


O viata cat un moment
un moment etern,
o singura vibratie,
pe coarda unei viori
dezacordata de timp,
cuanta elementara,
fasia de spatiu
curbata.
Ce-a stralucit o data,
va rataci in veci,
dela un capat la altul
de infinit.
O viata ce-ncepe
sfidand o regula,
incercare naiva ,
pe maximul unei corzi vibrante,
sub arcus de fotoni,
cuante ce renasc prin moarte,
ciocniri de stele,
si toate intr-un acord
cat un moment,
rapit din etern.

joi, 1 iulie 2010

Istoria


In conceptia scriitorului Samuil Micu istoria=dascal.
In conceptia lui Nicolae Balcescu istorie= prima carte a unei natiuni (..inainte sa pornim spre oricare drum ,trebuie mai intai sa ne cunoastem istoria,sa ne cunoastem pe noi insine..cu cat ne indepartam de propria istorie,cu atat ne indepartam de identitatea noastra!)