duminică, 20 februarie 2011

Caderea pe ganduri

Despre cadere ?
se zic multe,
cum ca ar fi de sus in jos,
ca-i succedata de durere,
cu vise sparte la impact.
Eu?
zic caderea e o boala,
o definitie fireasca,
a omului surprins in viata
facand sau desfacand iluzii.

S-au cam sfarsit ideile,
prea multe morti si invieri,
prea multe dilatari si disparitii,
retrag cuvinte de pe piata,
s-a terminat ...
o iesire din stransoarea
bratelor subtiri si albe,
un leac pentru zbor (cadere)
intr-o lume ce-i intoarsa,
mestecand firescu-n tihna.
cata inutilitate !

miercuri, 16 februarie 2011

Cand vantul conspira

Cand vantul conspira cu ceata,
dispar tremurandele forme,
topindu-se, culorile vietii,
nasc griuri de jur imprejur,
curg aburi in valuri absente,
cuvinte raman suspendate,
pe coloane de fum prea gri.
Impinge-ma, prapastia asteapta,
pliaza-mi aripa de vis.
Impinge-ma vantule-n groapa,
alunga-ma din paradis.

duminică, 13 februarie 2011

Crapaturile pamantului

Pamantul casca crapaturi,
inghite tot ce sta pe spate,
nisipuri curg prin tainice fisuri,
clepsidre aruncate la-ntamplare.
Prin crengi se-agata pana mor,
fantasticele zburatoare dezgolite,
surprinse vag in inclestari,
sub buze, pleoape si suspine,
impletirura dragostelor moarte,
calamitati nemasurate, fac
dorinta trecerii ravnita,
rotirea frunzelor, cu fosnet,
alunga vantul peste crestet,
cazand cortina peste toate
si vesnice si trecatoare,
caci toate sunt pentru a fi,
obstacole in calea devenirii,
pandemica minciuna scrisa,
cu sangele eroilor necunoscuti,
cand timpul zboara dus-intors,
pendulul, limba clopotului spart,
starneste zvonuri de furtuna,
incolonandu-ne pe toti,
in mars spre crapaturile pamantului,
cu o dorinta sa-i muscam
gigantului din maruntaie.

Pamantul casca crapaturi,
caci ii lipseste apa,
ce-o tinem in noi.

joi, 10 februarie 2011

Paralelism

Eu pe-o parte, aplecat,
culegand lumina,
ea cu spatele intors,
cauta cu mana,
o eclipsa sa aseze,
peste sufletu-mi batran,
prins in lant de ape.

S-o imping e prea departe,
ca un vis pierdut.
S-o apropii nu se poate,
timpul a trecut
si ne agatam de soapte,
spatiul sa-l curbam.

Abandon albastru

Albastre vise, fortate,
intinse in graba pe foi,
dezordonate, parasite,
victimele
abandonului total,
zac intrupate-n cuvinte,
ca niste copii goi,
lasati sa moara de sete,
fara a fi invatati,
la ce foloseste apa
albastra intinsa pe foi.
Au amutit si pestii,
prin valuri de cuvinte,
o linie continua albastra,
simpla,
ce trece din fila in fila,
croiala inutila,
de straie-nvechite si roase,
abandonate pe seara,
cand nu mai conteaza,
culorile din foi.

vineri, 4 februarie 2011

Ne chinuie

Ne chinuie gandul de amor
prin gradinile nocturne,
facute pentru zborul scurt,
sarit intru-un picior,
aterizand mai des pe spate,
sa smulgem ochilor deschisi,
mirarea clipelor de dor,
strivind sub palme fructul,
hranim dorinta de amor,
uitand din nou de moarte,
ne pierdem in decor.

Cant

Cant la lemnul care arde,
cantec ce aduce ceata,
cant groparului ce sapa,
fara sa gandeasca groapa.

Cant din buzele uscate,
fluierat trist in pustiu,
cand aproape se termina,
linia pe care-o stiu.

Cant la capul meu sarac,
rezemat pe lemne,
rad cu umbra obosita,
care-mi face semne.

marți, 1 februarie 2011

Intr-o noapte

Intr-o noapte , printre soapte,
la ureche mi-a ajuns,
vantul impingand la vale,
roata dricului neuns.

Nu am inteles chemarea,
si-am ramas aici inchis,
insa umbra stravezie,
a plecat si s-a ascuns.