joi, 26 aprilie 2012

prea usor

 Cuprins cu umbra sub pamanturi,
 care- nghitind lumina se usuca,
 ascult cum ingerii fac cancer
 pe sub cupolele de sticla,
 caci rumegand in tihna decaderea,
 stapanul despuiat a secerat, cu gandul,
 sforile ce leaga susul de jos, 
 zborul de pamant.
 Prin porti ovale turme evadeaza
 si se lovesc de capatul rabdarii,
 eruptii de sfarsit de lume,
 ce- nalta si coboara pielea,
 stindardul ultimei redute
 in fata dizolvarii.
 Papusa trista uda peste tot,
 cu apa rece radacini firoase,
 ascunse ochilor din spate, si-apoi ...
 strang cioclii recolta austera,
 ancorati in jobene prea negre,
 lasandu- ne in groapa fara umbre
 prea usor.