luni, 31 ianuarie 2011

Ma doare

Ma doare umarul,
peste care, intr-o seara
ti-ai lasat usor sa cada,
capul plin de ganduri negre,
ascunse in carlionti.
Otravit stateam pe spate
si cuprins de amorteala,
n-am simtit cum timpul trece,
c-ai plecat in acea seara,
n-am stiut, nu stiu pe unde,
am ramas cu amorteala,
si-o durere peste umar,
timpul sa o vindece.

duminică, 30 ianuarie 2011

Casa parasita

Se leagana usa casei parasite,
sub adierea vantului uitarii,
copacii o ascund cu ramuri,
iar iarba o ineaca-n verde.

Prin spate aluneca usor,
o dara verde cu pretentii de parau,
nici gardul putrezit nu se zareste,
din verdele de tineri macesi.

In curte valuri verzi se risipesc,
cu aplecari si ridicari de spice,
de-atata liniste ma-ntreb:
ce caut eu in pragul casei parasite ?

Dimineata

Peste ceruri desenate
de-un copil fara talent,
stau sa cada stele albe,
agatate de tavanul,
camerei imaginate
pentru a ascunde ziua
tipete si soaptele.
Cerne zidaria falsa,
soarele de dimineata,
raze taie carnea grasa,
a cuvintelor dosite,
dupa umbra patului,
in care s-a consumat
scena alaptatului.
Multe au ramas pe-afara,
fara linii de-ncheiere,
creta ce s-a consumat,
a uitat de ele.

marți, 25 ianuarie 2011

Am sa te caut

Am sa te caut dimineata,
cand orizontul impleteste,
destine vagi, necunoscute,
in ochiul clipocind de apa,
plangand o ploaie rece si marunta,
se naste ziua peste mine,
strapunge umbrele razlete,
cu ace albe de lumina.
Imi creste trup peste dorinta,
secand izvoarele termale,
caldura care misca lumea,
era in trupul tau atins,
de febra pielii mangaiate,
mocnea carbunele pe buze,
topind cuvintele in soapte,
se-amestecau deasupra asternuturi,
albastre, aducatoare de furtuni.

Am sa te caut toata viata,
impins de amintirea falsa,
ca te-ai nascut in dimineata
caderilor din alte lumi.

luni, 24 ianuarie 2011

Nu ma intreba

Nu ma-ntreba acum la revenire,
pe unde am ratacit,
prin cate ere glaciare,
aluncecand peste ghetari,
nu cautand sa dezleg sensul,
caci am zburat cu-n ochi inchis,
sa simt am vrut,
ravnind lumina,
din sferele ce s-au deschis,
spre punctul care misca-n taina,
tentacule fine de vis.
Nu-mi amintesc, se pare, cand
calatoria fara sens,
s-a preschimbat in coborare,
o prabusire a sinelui in sine,
refluxul apei ce o port in mine,
o dezgolire a gropilor marine,
mareea aplecata inspre Venus.
Atunci te-am auzit in spate,
soptindu-mi dorul peste noapte,
nu intreba de mine acum,
raspunsul l-am lasat acolo,
intreaba-ma te rog de tine,
si te voi desena-n cuvinte.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Hrana

Vanturi reci impaturesc,
apele in valuri verzi,
pe sub care se ineaca,
ganduri ce nu stiu sa-noate,
se hranesc cu ele pestii,
hrana pentru pasari albe
si le poarta pe sub ceruri,
hoituri care stau sa cada,
printre picaturi perfecte,
care-s gata sa hraneasca,
muntii cu suspine.

Raspunsul

Raspunsul pe care il caut,
ratacind prin stepa,
cu vantul impartit in patru,
prin ploi murdare si reci,
departe de noile zile,
raspunsul acesta pierdut,
nu are nici intrebare,
raspunsul acesta-i un gest,
un semn, o intamplare.

Mai stau

E ciudat cum peste toate
formele desfasurate,
noapte trage ca sa moara,
de placerea contemplarii.

Cum se pierde fara urma,
creatorul de idei,
pe sub aripi de uitare,
dupa frunze proaspete.

N-am crezut ca se mai poate,
bobul sa inmugureasca,
reci fiori urcand pe spate,
dansul fara regula.

Smuls cum sunt,
mai stau putin,
asteptand sa se intample,
peste toate rasaritul.

duminică, 2 ianuarie 2011

Lupta

Viata este o lupta,
Este posibil sa primesti caramizi in cap,
De fiecare data ,cand privesti in sus!
Ma astept la ce e mai rau,
Pentru a fi in stare, ca mai tarziu
Sa ma bucur de orice farama de speranta..de iubire..de fericire.
Suntem pe cont propriu ..indiferent de situatie.
Totul se poate reduce la o singura explicatie,
Vaneaza ..ca sa nu fii vanat!!!
Inainte de vanatoare ma curat de zeama cerebrala a
Micilor principii prea impotriva-mi.
Nenorocul a lovit pana si pe vanatori..
Multi vulturi au murit in baia
Propriilor lacrimi sangerii!

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Forma simpla

Cand clipesti,
tresare-n mine,
forma simpla de cutremur,
imi opreste hibernarea,
sufletului vesnic tanar.

Urasc pleoapa
ce-mi rapeste,
pentru un moment lumina
si ma lasa izolat,
forma simpla de eclipsa.

Canta peste visul meu,
la pian dezacordat,
o inchipuire trista,
nu esti tu, te-am confundat,
plange-n umbra cineva,
cioburi de oglinda,
as vrea sa-ti zaresc macar,
pleoapele in noapte,
s-ascultam la infinit,
forma simpla,
o sonata.

Cu doua maini

Cu doua maini fac si desfac,
cu stanga asez
luminile nordului,
peste capuri plecate
sub greutatea gandului,
uitat,
cu dreapta dirijez
stoluri de pasari,
vesnic calatoare.
Cand apaud
se-amesteca sub nori,
pene si culori,
un zmeu colorat,
ce urca in spirala,
fara sfoara de control.
Dupa spectacol scriu,
recenzia cu doua maini,
apoi apaud,
iar si iar si ...