Nefiresc

E nefires cred,
sa ma plec
cand la despartire,
temporara,
zambesti copilareste
si lasi dezordonate
suvoaiele negre,
sa-ti acopere chipul,
precum noaptea,
norii ascund stelele,
lasandu-ne in bezna,
sa ne cautam
cu buzele forma,
linistii profunde,
necunoscut fior,
abandon nocturn
decadent.
E nefiresc stiu,
intregul sa existe,
in doua locuri
in acelasi timp,
amorul, o stafie,
ne bantuie,
ma sperie gandul,
plecat la despartire,
coarda sa cedeze
sub arcusul apasat,
cantec inutil
in pustiu.
E nefiresc,
sa scriu un vers,
la despartire,
imaginara,
cand noaptea-mi aseaza
peste ganduri,
negru giulgiu,
pedeapsa,
pentru nepasare,
ecoul altor vieti,
vuieste-n inima uscata,
nefiresc de nevinovata.