te dezmierdai,
abandonata de timp,
asteptai intamplator,
crochiul sa-mi termin.
Erai parasita se pare,
aparenta inselatoare
si totusi vesela erai,
in gesturi care imitau
imperechierea.
Crispat, am inteles secretul,
de-atata alb pupila ma durea
si lacrimand,
cuvinte in cerneluri,
am incercat sa nu ma molipsesc
de alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu