Nocturna fiinta
ce-mi tulburi insomnia,
cu aroma pelinului
ascunsa sub limba,
am obosit.
E prea greu jocul
pentru inima mea,
bumerangul sa-l arunc
din mana amortita,
peste umeri ce se lasa,
parca ar purta in taina
tot pamantul ce-a incaput
intr-un corp de juna.
Lasa-ma sa cad ca frunza,
toamna timpurie,
descendenta sarutare,
sa iti sorb otrava
limbii ceasului pierdut,
sa adorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu