Fara de timp
ca si cum nu se intampla,
s-a crapat inorarea,
lasand sa treaca prin fanta,
sarpele luminos ce tine
sub limba in loc de venin
o poarta.
Si-n prag stau doi serpi mai mici,
ce-mi musca tampla o data,
si intra crivat in sange,
frisoanele rup carnea toata,
cuvintele cad toate pe jos,
in ciocniri cu scantei colorate,
ce le vad cu ochii inchisi,
aprind febra in mine
si ard tremurand in nestire,
cenusa pluteste in aer,
ma ineaca prezenta prostiei,
se cutremura tabla de sah,
incurcand piesele intre ele,
nimicul se prabuseste in sine,
fara de timp
ca si cum nu se intampla.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu