sâmbătă, 29 mai 2010

In culmea disperarii


In culmea disperarii
astept ploaia,
sa-mi spele fata
de toate petele.
Sper ca marul
ce l-am mancat
sa nu fi avut viermi.
Ma plec tacut
sub apasarea pedepsitoare
a norilor grei si negri,
si astept ocara
tunetelor si fulgerelor,
judecata lui Thor.

Porumbelul e plecat,
iar liliacul uscat,
ma intristeaza,
ce tare m-a murdarit seceta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu