vineri, 4 februarie 2011

Cant

Cant la lemnul care arde,
cantec ce aduce ceata,
cant groparului ce sapa,
fara sa gandeasca groapa.

Cant din buzele uscate,
fluierat trist in pustiu,
cand aproape se termina,
linia pe care-o stiu.

Cant la capul meu sarac,
rezemat pe lemne,
rad cu umbra obosita,
care-mi face semne.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu