formele desfasurate,
noapte trage ca sa moara,
de placerea contemplarii.
Cum se pierde fara urma,
creatorul de idei,
pe sub aripi de uitare,
dupa frunze proaspete.
N-am crezut ca se mai poate,
bobul sa inmugureasca,
reci fiori urcand pe spate,
dansul fara regula.
Smuls cum sunt,
mai stau putin,
asteptand sa se intample,
peste toate rasaritul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu