Astfel prin camera cu umbre,
se cerne din tavan tristetea,
cum cade noaptea-n stropi de negru,
peste campii de albe vise.
Prin colturi ganduri se pliaza,
in zbor soptit prin asternuturi,
inalte bolti de inorare,
ce fugaresc pe curiosi,
in stoluri pline de cuvinte,
al caror sens se pierde iute.
Astfel prin lume, fara umbra,
se rataceste noaptea pe sub bolti,
de insomnie fara de culoare
si ganduri zboara, fluturi incolori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu