vineri, 22 iulie 2011

fara de capat

de pleoapa agatata,
o urma de chemare,
calare- n munti,
patati de nori,
sau fumuri de tigari,
aprinse lumanari,
cu varf de stele, evadate,
cand clipocind, a adormire,
se pierde lumea, fara cai
si ce frumoasa ratacire,
in temnita pamantului.


pustiul se masoara prost,
din nou,
impinge orizontul cu suflari,
spre ceruri fum inecacios,
mirosul jertfei inutile,
a devenit,
atat de mult e plinul,
strivind nimicul intre pleoape,
s-a ratacit prin frunze sensul
si dupa multe modelari,
se crapa lutul pe sub nori,
lasand inchipuite oase albe
sa se-ntrevada,
in siruri de intrebari.


mi-astup urechile, reflex,
cu spuma apelor murdare,
caci nu-i destula sa inec,
pe inserare, haita
de lupi ce naparlesc secunde,
cand ticae sau urla in timpane
si nu-i firesc in om,
sa creasca fiare cenusii,
ce suprapuse umbrei se hranesc,
din anii asezati in siruri.







Un comentariu:

  1. Cand am sa realizez emisiuni pentru National Geografic te voi face consultant..in departamentul-unic creativitate+imaginatie!Asteapta vreo 10 ani!

    RăspundețiȘtergere