duminică, 13 februarie 2011

Crapaturile pamantului

Pamantul casca crapaturi,
inghite tot ce sta pe spate,
nisipuri curg prin tainice fisuri,
clepsidre aruncate la-ntamplare.
Prin crengi se-agata pana mor,
fantasticele zburatoare dezgolite,
surprinse vag in inclestari,
sub buze, pleoape si suspine,
impletirura dragostelor moarte,
calamitati nemasurate, fac
dorinta trecerii ravnita,
rotirea frunzelor, cu fosnet,
alunga vantul peste crestet,
cazand cortina peste toate
si vesnice si trecatoare,
caci toate sunt pentru a fi,
obstacole in calea devenirii,
pandemica minciuna scrisa,
cu sangele eroilor necunoscuti,
cand timpul zboara dus-intors,
pendulul, limba clopotului spart,
starneste zvonuri de furtuna,
incolonandu-ne pe toti,
in mars spre crapaturile pamantului,
cu o dorinta sa-i muscam
gigantului din maruntaie.

Pamantul casca crapaturi,
caci ii lipseste apa,
ce-o tinem in noi.

4 comentarii: