Beau

Ma adap la izvoare,

cu sange de sfant,

beau focul albastru,

in pahare de lut.

Viata sa-mi curga,

prin gatul stramt,

cuvintele sa erupa,

vulcan noroios,

pamant amestecat cu apa.

Batut in cuie pe perete,

legat la gura

tip in minte,

se-nvarte vidul tot

in mine,

se pierde sensul de a fi,

ma prabusesc usor

in spasme,

bolnav de moarte,

inca beau.