am inteles se pare,
in lumea asta mare,
si rad in hohote de cei
ce mediteaza, fricosii.
Rad cam de toti care ii intalnesc in calea mea.
Prea putine intrebari,
o gramada de raspunsuri,
singulare lumanari
impare,
ce se sting in taina,
nu exista ochi deschisi,
sa le vada
simplitatea,
toti traiti inchisi in cranii.
Reflexe conditionate, memorie, asa a murit si moare
aceasta lume, iar voi necrofagilor va hraniti ratiunea bolnava
cu cadavrul ei.
Cand voalul prostiei,
invaluie lampile
retelei cerebrale,
precum norii dimineata,
o imbraca pe Venus cu demoni,
s-a sfarsit chemarea
cuvintelor alese.
Te trezesti cu piatra-n mana,
maraind inspre vanat,
imbracat in haine fine,
epilat si parfumat
rahat (de dragul continuitatii).
Pana si nimicul expira; am citit undeva, sunt sigur,
despre termenul de valabilitate al unui principiu. Rad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu