Ascuns, ingropat in propria-ti dorinta oarba de-a trai,
Cand aplecat, cu rani in coate si genunchi, aduni,
Cenusa celor care au plecat arzand sub intrebari,
Sau pestii ce s-au infruptat din cei ce inecatu-s-au cu raspunsuri?
Chiar crezi ca toate vor inceta printr-un gest de vointa,
Fara a fi nevoie vreodata sa tragi la mal epava plina,
Cutia grea din lemn de nuc, in care ai ascuns cu grija,
Speranta zilelor prea lungi si reci, cu jocuri de cuvinte?
Consternare, febra credintei nu poti s-o tratezi.
Si in final de ce nu ai crede?
la nivelul preceptibilitatii mele lumea poate contribui pozitiv!..credinta+tagada...te ineci in abstract!...unde ti-i constructul coerent??
RăspundețiȘtergereesti epifitul teoriilor semi-barbare!..gen"de ce sa speram..de ce sa vrem???...bine pana la urma tot la ipocrizia umana ajungem!!actiunea de a contrazice iti da un rezervor de energie...inutil!!!
RăspundețiȘtergeresunt probabil epifitul teoriilor, dar sigur sunt cel mai mare parazit al ipocriziei umane
RăspundețiȘtergereimi place ca esti un batranel sincer!!...(lol)
RăspundețiȘtergere