cu sange de sfant,
beau focul albastru,
in pahare de lut.
Viata sa-mi curga,
prin gatul stramt,
cuvintele sa erupa,
vulcan noroios,
pamant amestecat cu apa.
Batut in cuie pe perete,
legat la gura
tip in minte,
se-nvarte vidul tot
in mine,
se pierde sensul de a fi,
ma prabusesc usor
in spasme,
bolnav de moarte,
inca beau.
hai sa fim seriosi chiar asa faci u?
RăspundețiȘtergeredupa posibilitati
RăspundețiȘtergerelool...jidanu a crezut ca e vorba de un text narativ!!f tare
RăspundețiȘtergere