Murdar

Gresilele mi-au fost iertate,
Ma ridic incet din mlastina prostiei!
Ei ma urca ,usor,spre culmile adevaratelor trairi!
Incep sa respir ,usurat si motivat
Sa prind si al doilea val !!

Sper sa imi ucid propria prostie,pentru totdeauna
Nu doar simple tresariri..
Prostia.............
Defectul primordial..
Ce imi sapa groapa!!

Ruga

Da-mi zeule darul,

ravnit,

de-a preschimba cu ochiul,

apa in vin.

Sa curga secul in izvoare,

in orice intersectie

apara,

cate o adapatoare.

Stropind pamantul,

sa rodeasca veselie,

prin flori s-alerge

june ametite,

de siropul dragostei.

Da-mi darul ravnit

si-ti jur,

o sa se umple raiul

dimprejur.

meditatie

Nimicul nu-i real

am inteles se pare,

in lumea asta mare,

si rad in hohote de cei

ce mediteaza, fricosii.

Rad cam de toti care ii intalnesc in calea mea.

Prea putine intrebari,

o gramada de raspunsuri,

singulare lumanari

impare,

ce se sting in taina,

nu exista ochi deschisi,

sa le vada

simplitatea,

toti traiti inchisi in cranii.

Reflexe conditionate, memorie, asa a murit si moare

aceasta lume, iar voi necrofagilor va hraniti ratiunea bolnava

cu cadavrul ei.

Cand voalul prostiei,

invaluie lampile

retelei cerebrale,

precum norii dimineata,

o imbraca pe Venus cu demoni,

s-a sfarsit chemarea

cuvintelor alese.

Te trezesti cu piatra-n mana,

maraind inspre vanat,

imbracat in haine fine,

epilat si parfumat

rahat (de dragul continuitatii).

Pana si nimicul expira; am citit undeva, sunt sigur,

despre termenul de valabilitate al unui principiu. Rad.

Migratie lenta

Lent inainteaza peste pielea stepei,

turma de bovine,

cu pasi mici, pe varfuri,

ca sa nu tresara

globul somnoros.

Si se duc alene

tinere bovine,

fara sa le creasca,

peste gaturi jug.

Merg aliniate,

de la mic la mare,

cu capul plecat

si asculta toate,

o vaga chemare,

batuta-n alama,

clopotului ceas.

Cifre poarta-n coarne,

capul in rotire,

tensioneaza coarda

ceasului banal.

Frica

Mi-e frica de oameni,

de parca,

ar purta cu ei,

o boala fara leac.

Mi-e sila de plans,

de rasul isteric,

cuvintele multe,

nu pot sa le-ascult.

Mi-e frica de mine,

de moartea ce-o port

peste tot.

Vino fara ...

Vino fara sa te chem,

cand ascuns de soapte,

invelit in foi de vita,

caut versuri sa compun.

Cere-mi fara ezitare,

buzele sa ti-le musc,

sanul care ma sfideaza,

sa-l strivesc cu podul palmei.

Lasa-te abandonata,

sa ma-nec cu tine,

moartea sa ma paraseasca,

intre coapse fine.

Sa ramai aici o viata,

scurt-a ochiului clipire,

in lumina de la astre,

vino inspiratie.

Beau

Ma adap la izvoare,

cu sange de sfant,

beau focul albastru,

in pahare de lut.

Viata sa-mi curga,

prin gatul stramt,

cuvintele sa erupa,

vulcan noroios,

pamant amestecat cu apa.

Batut in cuie pe perete,

legat la gura

tip in minte,

se-nvarte vidul tot

in mine,

se pierde sensul de a fi,

ma prabusesc usor

in spasme,

bolnav de moarte,

inca beau.

Opt (joc)

Rezultat la adunare,

Doua cercuri ideale,

Infinit pe verticala,

Adapost de cale lunga.

Suna gand de adunare,

Clopotele ideale,

Urca drept pe verticala,

Aburul in dara lunga.

Cuvintele in adunare,

Incerc, versuri ideale,

Sa cobor pe verticala,

Cat o fi viata de lunga.

Opt iese la adunare,

Dintre cifre ideale,

Asezat pe verticala,

Lant pe decaderea lunga.

Cuvinte

Cuvintele nimicului lasate

sa-mi bantuie mintea bolnava

de cunoastere,

setea ce-mi usuca pielea,

delirul umbrelor fixe,

ce fura lumina.

Fara intamplare,

aceste cuvinte alese,

curg de jos in sus,

sfidand tristetea,

danseaza cu sufletul,

se pierde esenta,

in goluri interioare,

prea multe confuzii,

ma duc nicaieri,

departe de viata,

dorinta vantului o am,

sa-mprastie poate,

gramada de cuvinte,

bucati din mine

sus in nori.

Dans

Legat de picioare,

in dansul vietii,

hora falselor imbratisari,

pe pietre vulcanice,

perfect taiate

sa te arzi,

dansul picaturilor de ploaie,

apa ce-o purtam in noi,

fierbe-n sarituri,

aburi, nebunie si speranta,

se inalta-n rugi soptite,

chiote si icnete,

corpuri dezgolite zac,

rusinate in lumina

lampilor cunoasterii,

nu e nimeni sa le vada,

nici oglinda sa reflecte,

goliciunea absoluta,

dansatori in asta lume,

pe acorduri fara nume,

muzica pierzaniei.

.....

De azi ma emancipez.
Nimicul nu ma va mai stresa !
Dimineata imi va zambi cea mai buna cafea!
Cel mai sincer zambet am sa-l schitez!
Nu e loc de pesimism..
Ci doar de calcule de probabilitati!
Ma detasez de banalitati..
Muzica va fi in armonie cu propriile trairi.
Totul e limpede..
Fara contraste.


Tapul de altadata a devenit azi elan!!

Scurt (cu dor)

E timpul acesta dedicat,

atingerii acelui ce se zice sus,

aici in negura,

e timpul acesta prea scurt,

sa zburam fara frustrari,

bucati de viata,

aburi respirati in soapta

noptilor in doi,

impersonala paritate dulce,

zambetul meu pierdut,

cu amintiri exagerate,

e timpul,

viata aceasta prea scurta,

sa pot vorbi, sa intelegi,

cuvintele au multe sensuri,

ape curgatoare,

se strecoara prin timpane,

te inunda cu confuzii,

linistea ti-o daruiesc,

s-o arunci cand la final,

vrei sa tipi fara tipar,

viata este mult prea scurta,

timpul zboara peste noi,

noi prin el fara oprire,

si traim, murind cu dor.

Se risipeste

Se risipeste ceata,

in fiordul diminetii,

ocara nordului,

in vanturi inghetate,

rastoarna plostile de piele

in albii mult prea pline,

puhoaie, nordice nevroze,

crescute-n san de mame,

ce fara cai spre stele,

pe-altare prunci au omorat,

batrani ce nu mai pot vana,

sunt negre apele in nord,

traiesc alaturi vechi si nou,

toti vor sa stie cursul,

povestilor fara sfarsit.

Credinte

Chiar crezi ca poti regasi ceva din lumea asta in tine,

Ascuns, ingropat in propria-ti dorinta oarba de-a trai,

Cand aplecat, cu rani in coate si genunchi, aduni,

Cenusa celor care au plecat arzand sub intrebari,

Sau pestii ce s-au infruptat din cei ce inecatu-s-au cu raspunsuri?

Chiar crezi ca toate vor inceta printr-un gest de vointa,

Fara a fi nevoie vreodata sa tragi la mal epava plina,

Cutia grea din lemn de nuc, in care ai ascuns cu grija,

Speranta zilelor prea lungi si reci, cu jocuri de cuvinte?

Consternare, febra credintei nu poti s-o tratezi.

Si in final de ce nu ai crede?

Furtuna de dorinte

Inveleste-ma in matasoasa vegetatie!
Ia-ma cu tine in orasul muzicii,
Sa-ma imbete simfoniile gratioaselor orchestre!
Racoreste-me cu valurile tundrei siberiene!
Parfumeaza-ma cu esenta florei muntelui virgin!
Plimba-ma cu vehiculul epocilor vechi si noi!
Surprinde-ma cu buzele-ti moi,
Sa plonjam in fantana fericirii ,goi!

Da-mi roua vietii,
Ineaca-ma in spumele placerii!!

Dimineata

Aceasta dimineata, nu-i,

ca oricare alta,

cafeaua-i amara

tigara prea scurta,

iar eu ...

eu sunt pe pamant.

Intrigat privesc intunericul,

prin doua ferestre deodata

si cred.

Nu va mai fi rasarit,

oricum nu conteaza,

azi am plimb la brat

cu consolarea,

tin capul pe umeri

cu mana si spatele curbat

desculta calc piatra sparta,

in ratacire, la brat,

pas cu pas

pe-aceiasi urma,

tai dimineata

calea altuia.

Nu-i boala

Imi moare cuvantul in gat,

tu dulce sufocare,

in latul ignorantei

m- am pregatit temeinic,

pentru nimicul care

se cerne peste tampla

atinsa de uitare,

nu-i boala, suferinta

sa stai pe loc, se pare

firescul se transforma,

sa umple golul mare,

din cap, din inima,

naravul este legea,

sub care ma condamn

la aruncat cu gesturi,

cuvinte nu mai am.

Dilema..

"Eu cred că un om este ceea ce-şi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta, uneori, oamenii sunt, în aparenţă, schimbători, sau în mod diferit, fiindcă de fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi."
Nichita stanescu..

Cum ai putea sa uiti ceva despre tine??

Plata.....

Cand toti prefacutii se prefac ca stiu,ridica un deget mijlociu!!(parazitii)..diafanii pof dezavua un asemenea comportament!!

Alb

Pe canapeaua alba

te dezmierdai,

abandonata de timp,

asteptai intamplator,

crochiul sa-mi termin.

Erai parasita se pare,

aparenta inselatoare

si totusi vesela erai,

in gesturi care imitau

imperechierea.

Crispat, am inteles secretul,

de-atata alb pupila ma durea

si lacrimand,

cuvinte in cerneluri,

am incercat sa nu ma molipsesc

de alb.

Lanturi banale

Pe esafod s-au urcat ciumatii,

comedianti slab pregatiti,

legati cu ate de picioare,

danseaza toti pe-acelasi ritm,

iar timpul trece, numarat,

in mocirla rascrucii taurul

moare sub jug colorat,

trei culori banale.

la multi ani Romania, desi sunt foarte mici sansele,

la multi ani romani