culegand lumina,
ea cu spatele intors,
cauta cu mana,
o eclipsa sa aseze,
peste sufletu-mi batran,
prins in lant de ape.
S-o imping e prea departe,
ca un vis pierdut.
S-o apropii nu se poate,
timpul a trecut
si ne agatam de soapte,
spatiul sa-l curbam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu