prea usor

 Cuprins cu umbra sub pamanturi,

 care- nghitind lumina se usuca,

 ascult cum ingerii fac cancer

 pe sub cupolele de sticla,

 caci rumegand in tihna decaderea,

 stapanul despuiat a secerat, cu gandul,

 sforile ce leaga susul de jos, 

 zborul de pamant.

 Prin porti ovale turme evadeaza

 si se lovesc de capatul rabdarii,

 eruptii de sfarsit de lume,

 ce- nalta si coboara pielea,

 stindardul ultimei redute

 in fata dizolvarii.

 Papusa trista uda peste tot,

 cu apa rece radacini firoase,

 ascunse ochilor din spate, si-apoi ...

 strang cioclii recolta austera,

 ancorati in jobene prea negre,

 lasandu- ne in groapa fara umbre

 prea usor.