Dragoste hibernala

Crivat sufla-mi panza de paianjen,
imaginar catarg imprumutat,
sa zburam peste calote perfecte,
imitand infinitul hibernal,
cand deasupra cu vulturii,
cand dedesubt cu pestii,
tasnind in sus prin copci
din gheata, eterna ascensiune,
alunecand in viteza
pe iceberguri taioase si reci,
decadere morala, dorinta,
flori de gheata, adunate,
s-aruncam spre cer
cu catapulata sufletului,
comete de geata sa cada
cand in taina ne iubim
acoperiti de zapezi,
lumea sa se sfarseasca
intr-o secunda glaciala,
sa adormim sub gheturi
cuprinsi.