Maretia rock-ului clasic!! (1)

Exceptie

Mor toate, secunda dupa secunda
se se nasc instantaneu,
mai grele, mai sus.
Exceptie!
Spre tine urc,
trepte false,
purtat de dorinta,
gand de taina,
ascuns intr-o carte,
fara coperta.
Exceptie tulburatoare,
stai,
sa-mi inoiesc vointa,
vibratie creatoare,
un bulb ingropat
in piept, se zbate
eliberand otrava
ratiunii,
blestem ca am uitat sa zbor.

Ai uitat

Ai uitat la mine gandul,
arcul tensionat,
ce sta gata sa lanseze,
graba pulsului de viata,
carnea fiarta, transpirata,
lacoma de imbratisare,
buze, tandre mangaieri,
in preludiul mortii,
cantecul de lebada,
zborul fara tinta.

Te astept in pragul usii,
sa-l recuperezi
si zambind sa lasi sageata,
sa-ti strapunga existenta,
contopind de buna-voie,
semn de foc, cu apa rece,
mistic abandon, o jertfa,
zeului fertilitatii.

Pasari calatoare

Zboara pasari calatoare,
varfuri de sageti
prin mine,
rascolindu-mi carnea
cu frisoane temporare.
Duc in ciocuri
fara graba,
gandurile toate
si ma lasa dezgolit,
rusinat la soare,
intr-o incercare grea,
sa-mi ascund mirarea,
cand privirea-n rotocoale
nu mai recunoaste,
verdele-nconjurator,
sau albastru sus.
Stau fixat fara dorinta,
o statuie mica,
calcar modelat de ape,
rupt de imbratisare,
las prostia sa imi curga,
peste fruntea lata,
tampla alba
sa se zbata,
vesnic fara scop.

S-au retras apele

S-au retras apele
fara motiv
si din pantecul dezgolit,
intins spre soare,
a inmugurit nimicul,
o agatatoare spinoasa,
cu un singur fruct
in varf.
Carne dezgolita
rusinata, zace la copt,
se umfla crescatura,
rod ciudat,
umbrind radacina,
soi de eclipsa,
usuca vrejul fermecat.

Nascut in absenta apei,
crescut fara vant,
fragila constiinta,
ardere mocnita
in focul amneziei,
ciudata existenta.

Dragoste hibernala

Crivat sufla-mi panza de paianjen,
imaginar catarg imprumutat,
sa zburam peste calote perfecte,
imitand infinitul hibernal,
cand deasupra cu vulturii,
cand dedesubt cu pestii,
tasnind in sus prin copci
din gheata, eterna ascensiune,
alunecand in viteza
pe iceberguri taioase si reci,
decadere morala, dorinta,
flori de gheata, adunate,
s-aruncam spre cer
cu catapulata sufletului,
comete de geata sa cada
cand in taina ne iubim
acoperiti de zapezi,
lumea sa se sfarseasca
intr-o secunda glaciala,
sa adormim sub gheturi
cuprinsi.

Stati

Stati sa vedeti
cum moare lumina,
caci samburele ce l-am ravnit
a inmugurit in pamantul din palma
eclipsa lampii cu neon.

Stati sa auziti
cum crapa lumina,
tulpina eclipsei a taiat
in doua bucati egale cerul
iar lampa a ramas intre ele.

Stati sa gustati
negru,
o ploaie marunta si rece
eclipsa totala, vesnica,
samanta ravnita in taina,
ascunsa cu grija in palma,
se-mprastie incet pe pamant,
rodeste eclipsa eterna,
se stinge lampa cu neon.

Vis

Daca o fi sa vina iarna,
ca succesiune,
sa nu ma trezesti
decat dupa ce aprinzi focul.

Visez un alb atat de curat
si un ger atat de perfect,
incat ma multumesc
sa nu deschid ochii.

Te visez si pe tine,
evadand printre nameti,
cu ecou de abandon,
ratacire, liniste, vis, pacat.

Sa adorm

Nocturna fiinta
ce-mi tulburi insomnia,
cu aroma pelinului
ascunsa sub limba,
am obosit.
E prea greu jocul
pentru inima mea,
bumerangul sa-l arunc
din mana amortita,
peste umeri ce se lasa,
parca ar purta in taina
tot pamantul ce-a incaput
intr-un corp de juna.
Lasa-ma sa cad ca frunza,
toamna timpurie,
descendenta sarutare,
sa iti sorb otrava
limbii ceasului pierdut,
sa adorm.

Iti mai amintesti?

Iti mai amintesti
zborul libelulei,
printre trestii taioase,
covor de cuie,
privit cu pofta, de sus,
gand de fachir nepregatit
pentru cadere?

Iti mai amintesti
adierea, imaginata furtuna,
care, usor fiind, te ridica
sus ca un zmeu
frumos colorat
si zburai cu zeii,
printre nori?

Iti mai amintesti
caderea, adevarata durere,
spirala descendenta
spre incarnare din pamant,
sufletul strivit ...