
Plictisit de tot ce este,
rascolesc muzeul vietii,
caut soi de intamplare
sa ma faca sa tresar.
In rotire catre soare,
in cadere spre pamant,
prafuit cu pulberi fine,
praf de stele cazatoare
sa ma poarte catre mare,
in plutire peste ape,
dus cu picaturi de ploaie,
care au ca sambure,
informatii deghizate,
in raspuns la intrebarea,
ce-o voi pune la final.
Evadat dintr-un tablou
ce imita toamna,
dupa calcul matematic,
traiectorie punctata,
in plutire descendenta,
pe o frunza galbena,
tampla mi-o asez alene,
peste abdomenul tau
si-ti soptesc in adormire:
draga muza sa nu misti.
Cersetor de mangaiere,
buze calde peste ochi,
scufundari in rauri negre,
pletele ce-ti curg pe umeri,
mana-cupa pentru sanu-ti,
oprind timpul, sfidand firea,
sa inmugurim in toamna.
"Plictiseala este singurul mod de a-ţi petrece viaţa până la ceea ce crezi că s-ar putea întâmpla."
Victor Martin
sunt uimit de felul tau de a scrie!..(meserie)
RăspundețiȘtergerearipa ta e maricica si intr-o buna stare de functionare!o aripa care promite!! despre plictiseala nu am ce sa spun,sunt prea plictisit!!!
RăspundețiȘtergeremuza e toata treaba, depinde cat de tare te rascoleste in muzeu
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerema flatezi, sunt doar cuvinte, traisca cel care le-a inventat
RăspundețiȘtergerecorect!
RăspundețiȘtergere