Plictisit

Plictisit de tot ce este,

rascolesc muzeul vietii,

caut soi de intamplare

sa ma faca sa tresar.

In rotire catre soare,

in cadere spre pamant,

prafuit cu pulberi fine,

praf de stele cazatoare

sa ma poarte catre mare,

in plutire peste ape,

dus cu picaturi de ploaie,

care au ca sambure,

informatii deghizate,

in raspuns la intrebarea,

ce-o voi pune la final.

Evadat dintr-un tablou

ce imita toamna,

dupa calcul matematic,

traiectorie punctata,

in plutire descendenta,

pe o frunza galbena,

tampla mi-o asez alene,

peste abdomenul tau

si-ti soptesc in adormire:

draga muza sa nu misti.

Cersetor de mangaiere,

buze calde peste ochi,

scufundari in rauri negre,

pletele ce-ti curg pe umeri,

mana-cupa pentru sanu-ti,

oprind timpul, sfidand firea,

sa inmugurim in toamna.

"Plictiseala este singurul mod de a-ţi petrece viaţa până la ceea ce crezi că s-ar putea întâmpla."

Victor Martin