daca ma vrei aproape,
sa iti soptesc
ca vom muri?
Sa-mi plangi in palme
cand sunt viu,
la cap, cu lumanarea in mana,
sa pangi cand voi muri.
Tu fa cafeaua,
eu ma duc sa mor,
sa-mi schimb vesmantul,
ca s-a murdarit,
apoi ma-ntorc sa bem cafeaua,
sa-ti povestesc, in moarte,
cum a fost,
ca sa nu pleci nepregatita.
Trezit din somn, morocanos,
ma-ntorc la tine si iti spun:
mai pune-o lingura de zahar
ca tare amarat mai sunt.
felicitari maestre!!
RăspundețiȘtergerem-a parasit si muza tinere, is prea acrit si amarat
RăspundețiȘtergeree ..nu te-a parasit definitiv!!acrit si amarat sunt si eu..sunt tinut in viata de 'aparate"
RăspundețiȘtergereai asociat intr-un mod fantastic acest ritual realistic al savurarii cafelei cu o calatorie imaginara catre moarte!
RăspundețiȘtergere