Dintr-un tablou fara valoare,
Sub valuri de matase falsa
Care incearca sa imite norii.
Imit si eu un om ce moare
Si-mi plang la cap, si la picioare,
Dar ma gandesc sa incerc sa inviu,
S-alerg pe planul ce imita campul
Si sa ma pierd in ireal, departe
Fara mine, fara tine, fara noi,
Doar o idee pierduta in amnezie.
.........................................................
E minunata poezia... Insa nu o recunosc...iti aprtine cumva? Oricum, e minunata!
RăspundețiȘtergeremultumesc, nu ai cum sa o recunosti, e creatie proprie, delir, refulare, o insiruire de cuvinte, ar trebui sa incerci si tu.
RăspundețiȘtergerePai am incercat dar a a fost demult, eram mai tanara, ma simteam neinteleasa, citeam filosofie. Intre timp multe au schimbat... Nu am renuntat de tot la arta, si acum imi place sa pictez. Dar trebuie sa recunosc ca nu scriam asa bine ca tine... E adevart ca fiecare om e unic, la fel si ceea ce creaza dar tu esti de-a dreptul poet. Nu te-ai gandit niciodata sa publici? Ma refer la o catre, eu as cumpara-o...
RăspundețiȘtergereEu nu-s poet
RăspundețiȘtergereci sunt sarac
si nu scriu poezii,
doar mazgalesc caiete.
Eu umplu albul unei foi
cu siruri de cuvinte.
......................