Ganduri(1)

I-au lipsit dialogurile,i-a lipsit mereu increderea de sine,i-a fost frica sa discute cu alte persoane,se vedea inferior prin ochii tuturor ,acum se holbeaza neincetat la interviuri.

Fragment

II este sila sa adoarma si frica sa se mai trezeasca,nevoit sa urasca,fortat sa iubeasca!!1

Timpul(creatii proprii III)

Atotconstrangator
Important si discutat
La rotunda masa
A batranilor prieteni-frati
Provocatorul marilor nostalgii
Inelul in jurul caruia se invarte
Intreaga evolutie
Materia ce ne este data
De divinitate in mod inegal
Cordonul ombilical dintre urmasi
SI dreptii strabuni!!!

Insomnie

Ganduri vii imi omoara linistea, Voi risca totul, Trebuie sa-mi iau zborul. Pinctandu-mi calea, Imi omor frustrarea, Purtandu-mi gandul, Anahilez pustiul, Aduc taceri la viata, Cultiv mereu speranta!! Speranta ca un scut, Sa pot sa execut, Nefirescul cel stiut!

prea usor

 Cuprins cu umbra sub pamanturi,

 care- nghitind lumina se usuca,

 ascult cum ingerii fac cancer

 pe sub cupolele de sticla,

 caci rumegand in tihna decaderea,

 stapanul despuiat a secerat, cu gandul,

 sforile ce leaga susul de jos, 

 zborul de pamant.

 Prin porti ovale turme evadeaza

 si se lovesc de capatul rabdarii,

 eruptii de sfarsit de lume,

 ce- nalta si coboara pielea,

 stindardul ultimei redute

 in fata dizolvarii.

 Papusa trista uda peste tot,

 cu apa rece radacini firoase,

 ascunse ochilor din spate, si-apoi ...

 strang cioclii recolta austera,

 ancorati in jobene prea negre,

 lasandu- ne in groapa fara umbre

 prea usor.

Clovnul

Nu ii plac diminetile..
Doar seara poate rade,
Doar seara imprastie energie.
El congestioneaza feţele,
Evita rimele..
Intreaga fiinta-i vie..
Sare din grija ,in grija,
Monteaza zambete...
Deseneaza speranta...
Corpuri de resemnare bete...
Reinvie ambianţa...
.......
Unde e tacere..
E in trecere
Atmosfera sa o anime..
Trezeste chipuri anonime...

Nebunul

Nebunului ii place durerea,
Nebunul nu are insomnii,
Nebunul nu mai cauta...
Si-a gasit perfectul haos...
Nu e afectat de predictii..
Negre si cutremuratoare..
.............
Nebunul doar traieste..
Nu vrea sa auda ce zic altii..
Sa vada ce arata fetele posomorate..
El nu vrea sa calce pe namolul..
Namol predestinat..
NU intra in hora viilor morti..
............
Deschide geamul..se uita ,
ZAMBESTE!!!


Nebunul si-a promis doar demnitate,
Mandrie...
A jurat ca nu va ingenunchia!

Imi cumpar

Planeaza pasari trecatoare,
sa-mi fure aerul murdar,
fecioare, vesele artiste,
imi musca sufletul, tarziu
platesc si plec sa dorm intins,
pe frunze galbene si foi,
prin care misuna cuvinte.
Imi cumpar linistea in boabe,
de frunze ruginite-n zale
cu fum inecacios.

Astfel

Astfel prin camera cu umbre,
se cerne din tavan tristetea,
cum cade noaptea-n stropi de negru,
peste campii de albe vise.
Prin colturi ganduri se pliaza,
in zbor soptit prin asternuturi,
inalte bolti de inorare,
ce fugaresc pe curiosi,
in stoluri pline de cuvinte,
al caror sens se pierde iute.

Astfel prin lume, fara umbra,
se rataceste noaptea pe sub bolti,
de insomnie fara de culoare
si ganduri zboara, fluturi incolori.

fara de capat

de pleoapa agatata,

o urma de chemare,

calare- n munti,

patati de nori,

sau fumuri de tigari,

aprinse lumanari,

cu varf de stele, evadate,

cand clipocind, a adormire,

se pierde lumea, fara cai

si ce frumoasa ratacire,

in temnita pamantului.

pustiul se masoara prost,

din nou,

impinge orizontul cu suflari,

spre ceruri fum inecacios,

mirosul jertfei inutile,

a devenit,

atat de mult e plinul,

strivind nimicul intre pleoape,

s-a ratacit prin frunze sensul

si dupa multe modelari,

se crapa lutul pe sub nori,

lasand inchipuite oase albe

sa se-ntrevada,

in siruri de intrebari.

mi-astup urechile, reflex,

cu spuma apelor murdare,

caci nu-i destula sa inec,

pe inserare, haita

de lupi ce naparlesc secunde,

cand ticae sau urla in timpane

si nu-i firesc in om,

sa creasca fiare cenusii,

ce suprapuse umbrei se hranesc,

din anii asezati in siruri.

Acum

Pe cand aveam deasupra soare,

peste secunde alergam,

sa se intample revederea,

in fuga trenurilor dizolvate,

bataia inimii o auzeam

in juru-mi, peste campuri colorate,

vedeam cum vantul viata-mprastia

si sus, si jos, la mijloc ma jucam,

de-a muntele care plonjeaza,

in lacul care oglindeste cerul,

citeam in stele rasfirate,

pe apele ce le purtai in tine,

te-aveam in stanga sa zambesti,

te aveam ...

Acum? Pe unde ratacesti?

Nopti albastre

In nopti albastre fara luna,

curtat de lampi electrice,

plecat pe drumuri pietruite,

am ratacit se pare somnul,

fara ecou de ragasire.

Eram atat de nou atunci,

curat precum au incercat

si mai tarziu cu picaturi,

in siruri, apele sa ma pastreze.

Am inteles in nopti de abandon,

cu flori de insomnii albastre,

nimicul care curge intre noi,

ne inlesneste nebunia, credinta,

toate au opus,

exista pentru a-l nega

pe-acela care se opune orb,

fara de nopti care sa-i para,

albastre valuri de matase,

pliate-n vanturi peste catafalc.

Atat de trist, epuizarea,

imi trage sufletul in jos,

sub trepte vagi de soapte aburinde,

in noapte, albastru moare parasit.

Sa ne iubim

Sa ne iubim tristetile absentei,

cand pe la colturi de trotuare,

ascundem umbrele de felinare,

prin palarii cazute-n aplecare,

in fata damelor de soi.

Curand se-nchide frizeria,

plang taietorii de elan,

sa ne iubim epuizarea

secundelor inchipuite,

sa ne iubim in strigate alese,

muscand cu disperare fierul,

sa ne iubim indestularea

cocoaselor de dromaderi

si cada peste noi si cerul,

sa ne iubim asa cum suntem ...

goi.

Si apoi ...

Cat imi doresc sa te mai nasti o data,

in juru-ti palmele-mi sa fie

ghiveci de lut batatorit sub talpi,

pe roata timpului, in tihna, modelat.

Sa-ti infloreasca sufletul in crini,

miresme dulci de somnifer,

cu vise prinse-n bulbi de foi,

polenuri albe, praf de stele,

cerneluri pentru siruri de cuvinte,

sa te sarut pe frunze, pacatos,

sa te sarut cu roaua si apoi ...

Cat imi doresc sa te mai vad, odata,

asa, precum imi amintesc,

fara ca timpul sa-ti rostogoleasca,

clepsidra sufletului tanar.