uncodmaimic

Clovnul

2012-01-18T03:21:00.004+02:00

Nu ii plac diminetile..
Doar seara poate rade,
Doar seara imprastie energie.
El congestioneaza feţele,
Evita rimele..
Intreaga fiinta-i vie..
Sare din grija ,in grija,
Monteaza zambete...
Deseneaza speranta...
Corpuri de resemnare bete...
Reinvie ambianţa...
.......
Unde e tacere..
E in trecere
Atmosfera sa o anime..
Trezeste chipuri anonime...

Nebunul

2012-01-17T00:21:00.002+02:00

Nebunului ii place durerea,
Nebunul nu are insomnii,
Nebunul nu mai cauta...
Si-a gasit perfectul haos...
Nu e afectat de predictii..
Negre si cutremuratoare..
.............
Nebunul doar traieste..
Nu vrea sa auda ce zic altii..
Sa vada ce arata fetele posomorate..
El nu vrea sa calce pe namolul..
Namol predestinat..
NU intra in hora viilor morti..
............
Deschide geamul..se uita ,
ZAMBESTE!!!

Nebunul si-a promis doar demnitate,
Mandrie...
A jurat ca nu va ingenunchia!

Imi cumpar

2011-12-14T22:58:00.002+02:00

Planeaza pasari trecatoare,
sa-mi fure aerul murdar,
fecioare, vesele artiste,
imi musca sufletul, tarziu
platesc si plec sa dorm intins,
pe frunze galbene si foi,
prin care misuna cuvinte.
Imi cumpar linistea in boabe,
de frunze ruginite-n zale
cu fum inecacios.

Astfel

2011-12-14T22:49:00.002+02:00

Astfel prin camera cu umbre,
se cerne din tavan tristetea,
cum cade noaptea-n stropi de negru,
peste campii de albe vise.
Prin colturi ganduri se pliaza,
in zbor soptit prin asternuturi,
inalte bolti de inorare,
ce fugaresc pe curiosi,
in stoluri pline de cuvinte,
al caror sens se pierde iute.

Astfel prin lume, fara umbra,
se rataceste noaptea pe sub bolti,
de insomnie fara de culoare
si ganduri zboara, fluturi incolori.

2011-12-09T22:31:00.003+02:00

Prezentul mereu va lasa urme,
Viitor compromis de cei ce intra-n turme,

Mall-uri sclipitoare,
Natura ce moare,
Capitulata de artificial,
Impanzita de roboti fara vreun ideal.

Ingnoranti si ascultatori,
Perfectii cumparatori!

Bucovina - Straja

2011-11-24T18:55:00.002+02:00

fara de capat

2011-07-22T16:01:00.002+03:00

de pleoapa agatata,

o urma de chemare,

calare- n munti,

patati de nori,

sau fumuri de tigari,

aprinse lumanari,

cu varf de stele, evadate,

cand clipocind, a adormire,

se pierde lumea, fara cai

si ce frumoasa ratacire,

in temnita pamantului.

pustiul se masoara prost,

din nou,

impinge orizontul cu suflari,

spre ceruri fum inecacios,

mirosul jertfei inutile,

a devenit,

atat de mult e plinul,

strivind nimicul intre pleoape,

s-a ratacit prin frunze sensul

si dupa multe modelari,

se crapa lutul pe sub nori,

lasand inchipuite oase albe

sa se-ntrevada,

in siruri de intrebari.

mi-astup urechile, reflex,

cu spuma apelor murdare,

caci nu-i destula sa inec,

pe inserare, haita

de lupi ce naparlesc secunde,

cand ticae sau urla in timpane

si nu-i firesc in om,

sa creasca fiare cenusii,

ce suprapuse umbrei se hranesc,

din anii asezati in siruri.

Acum

2011-03-24T22:54:00.003+02:00

Pe cand aveam deasupra soare,

peste secunde alergam,

sa se intample revederea,

in fuga trenurilor dizolvate,

bataia inimii o auzeam

in juru-mi, peste campuri colorate,

vedeam cum vantul viata-mprastia

si sus, si jos, la mijloc ma jucam,

de-a muntele care plonjeaza,

in lacul care oglindeste cerul,

citeam in stele rasfirate,

pe apele ce le purtai in tine,

te-aveam in stanga sa zambesti,

te aveam ...

Acum? Pe unde ratacesti?

Nopti albastre

2011-03-24T22:26:00.002+02:00

In nopti albastre fara luna,

curtat de lampi electrice,

plecat pe drumuri pietruite,

am ratacit se pare somnul,

fara ecou de ragasire.

Eram atat de nou atunci,

curat precum au incercat

si mai tarziu cu picaturi,

in siruri, apele sa ma pastreze.

Am inteles in nopti de abandon,

cu flori de insomnii albastre,

nimicul care curge intre noi,

ne inlesneste nebunia, credinta,

toate au opus,

exista pentru a-l nega

pe-acela care se opune orb,

fara de nopti care sa-i para,

albastre valuri de matase,

pliate-n vanturi peste catafalc.

Atat de trist, epuizarea,

imi trage sufletul in jos,

sub trepte vagi de soapte aburinde,

in noapte, albastru moare parasit.

Sa ne iubim

2011-03-24T22:18:00.002+02:00

Sa ne iubim tristetile absentei,

cand pe la colturi de trotuare,

ascundem umbrele de felinare,

prin palarii cazute-n aplecare,

in fata damelor de soi.

Curand se-nchide frizeria,

plang taietorii de elan,

sa ne iubim epuizarea

secundelor inchipuite,

sa ne iubim in strigate alese,

muscand cu disperare fierul,

sa ne iubim indestularea

cocoaselor de dromaderi

si cada peste noi si cerul,

sa ne iubim asa cum suntem ...

goi.

Si apoi ...

2011-03-19T08:45:00.004+02:00

Cat imi doresc sa te mai nasti o data,

in juru-ti palmele-mi sa fie

ghiveci de lut batatorit sub talpi,

pe roata timpului, in tihna, modelat.

Sa-ti infloreasca sufletul in crini,

miresme dulci de somnifer,

cu vise prinse-n bulbi de foi,

polenuri albe, praf de stele,

cerneluri pentru siruri de cuvinte,

sa te sarut pe frunze, pacatos,

sa te sarut cu roaua si apoi ...

Cat imi doresc sa te mai vad, odata,

asa, precum imi amintesc,

fara ca timpul sa-ti rostogoleasca,

clepsidra sufletului tanar.

Asculta

2011-03-06T12:22:00.002+02:00

Asculta-mi respiratia si taci,

in juru-mi timpul se rasfira,

vibrand feliile de aer,

taiate pe masura narii.

Atata fals sedimentat,

in oase fisurate,

statui intinse la uscat,

pe corzile viorii.

Zac pustiit de vanturi seci,

rabdarea m-a tradat,

astept o intamplare simpla,

o briza sa imi crape pieptul,

sa ma desfac in bule mici,

inaripate sfere de speranta.

*

2011-03-06T12:16:00.004+02:00

Vom alerga prin paduri interzise,

Golindu-ne de haine si de vise,

Culegatori de fructe putrezite,

Sa completam colectii invechite.

Ne mandrim cu capacitatea de memeorare a unor mizerii

ambalate in cuvinte scumpe, folosind pentru manuirea

cunoasterii manusi crosetate cu ace de ceas din "lana de aur".

Vom alerga prin paduri interzise,

Pe carari frumoase, linii permise,

Culegatori de mituri, nimicuri citite,

Colectionari de zvonuri auzite.

Ceata

2011-03-05T12:57:00.002+02:00

Si ce dorinta de plonjare,

in ceruri gri ce se aseaza,

peste nimicuri aruncate,

in chip de victime murdare !

Uitand de seva otravita,

ce curge dupa imbratisare,

stindardul abandonului alunga,

nalucile cu miez de soapta.

Iar cand inecul se petrece,

golind carcasa plutitoare,

se-amesteca in adormire,

esenta timpului, uitarea.

Inchipuit ca rob al estomparii,

in jur confuzia desavarseste,

cararea linistii precare,

indestuland pe calator.

Probabil ultima suflare,

va alunga din ceruri ceata.

Caderea pe ganduri

2011-02-20T23:02:00.002+02:00

Despre cadere ?

se zic multe,

cum ca ar fi de sus in jos,

ca-i succedata de durere,

cu vise sparte la impact.

Eu?

zic caderea e o boala,

o definitie fireasca,

a omului surprins in viata

facand sau desfacand iluzii.

S-au cam sfarsit ideile,

prea multe morti si invieri,

prea multe dilatari si disparitii,

retrag cuvinte de pe piata,

s-a terminat ...

o iesire din stransoarea

bratelor subtiri si albe,

un leac pentru zbor (cadere)

intr-o lume ce-i intoarsa,

mestecand firescu-n tihna.

cata inutilitate !

Cand vantul conspira

2011-02-16T12:30:00.002+02:00

Cand vantul conspira cu ceata,

dispar tremurandele forme,

topindu-se, culorile vietii,

nasc griuri de jur imprejur,

curg aburi in valuri absente,

cuvinte raman suspendate,

pe coloane de fum prea gri.

Impinge-ma, prapastia asteapta,

pliaza-mi aripa de vis.

Impinge-ma vantule-n groapa,

alunga-ma din paradis.

Crapaturile pamantului

2011-02-13T13:45:00.003+02:00

Pamantul casca crapaturi,

inghite tot ce sta pe spate,

nisipuri curg prin tainice fisuri,

clepsidre aruncate la-ntamplare.

Prin crengi se-agata pana mor,

fantasticele zburatoare dezgolite,

surprinse vag in inclestari,

sub buze, pleoape si suspine,

impletirura dragostelor moarte,

calamitati nemasurate, fac

dorinta trecerii ravnita,

rotirea frunzelor, cu fosnet,

alunga vantul peste crestet,

cazand cortina peste toate

si vesnice si trecatoare,

caci toate sunt pentru a fi,

obstacole in calea devenirii,

pandemica minciuna scrisa,

cu sangele eroilor necunoscuti,

cand timpul zboara dus-intors,

pendulul, limba clopotului spart,

starneste zvonuri de furtuna,

incolonandu-ne pe toti,

in mars spre crapaturile pamantului,

cu o dorinta sa-i muscam

gigantului din maruntaie.

Pamantul casca crapaturi,

caci ii lipseste apa,

ce-o tinem in noi.

Paralelism

2011-02-10T01:30:00.004+02:00

Eu pe-o parte, aplecat,

culegand lumina,

ea cu spatele intors,

cauta cu mana,

o eclipsa sa aseze,

peste sufletu-mi batran,

prins in lant de ape.

S-o imping e prea departe,

ca un vis pierdut.

S-o apropii nu se poate,

timpul a trecut

si ne agatam de soapte,

spatiul sa-l curbam.

Abandon albastru

2011-02-10T01:22:00.002+02:00

Albastre vise, fortate,

intinse in graba pe foi,

dezordonate, parasite,

victimele

abandonului total,

zac intrupate-n cuvinte,

ca niste copii goi,

lasati sa moara de sete,

fara a fi invatati,

la ce foloseste apa

albastra intinsa pe foi.

Au amutit si pestii,

prin valuri de cuvinte,

o linie continua albastra,

simpla,

ce trece din fila in fila,

croiala inutila,

de straie-nvechite si roase,

abandonate pe seara,

cand nu mai conteaza,

culorile din foi.

Ne chinuie

2011-02-04T12:17:00.002+02:00

Ne chinuie gandul de amor

prin gradinile nocturne,

facute pentru zborul scurt,

sarit intru-un picior,

aterizand mai des pe spate,

sa smulgem ochilor deschisi,

mirarea clipelor de dor,

strivind sub palme fructul,

hranim dorinta de amor,

uitand din nou de moarte,

ne pierdem in decor.

Cant

2011-02-04T12:12:00.002+02:00

Cant la lemnul care arde,

cantec ce aduce ceata,

cant groparului ce sapa,

fara sa gandeasca groapa.

Cant din buzele uscate,

fluierat trist in pustiu,

cand aproape se termina,

linia pe care-o stiu.

Cant la capul meu sarac,

rezemat pe lemne,

rad cu umbra obosita,

care-mi face semne.

Intr-o noapte

2011-02-01T00:44:00.003+02:00

Intr-o noapte , printre soapte,

la ureche mi-a ajuns,

vantul impingand la vale,

roata dricului neuns.

Nu am inteles chemarea,

si-am ramas aici inchis,

insa umbra stravezie,

a plecat si s-a ascuns.

2011-02-01T00:43:00.002+02:00

Ma doare

2011-01-31T00:36:00.003+02:00

Ma doare umarul,

peste care, intr-o seara

ti-ai lasat usor sa cada,

capul plin de ganduri negre,

ascunse in carlionti.

Otravit stateam pe spate

si cuprins de amorteala,

n-am simtit cum timpul trece,

c-ai plecat in acea seara,

n-am stiut, nu stiu pe unde,

am ramas cu amorteala,

si-o durere peste umar,

timpul sa o vindece.

Casa parasita

2011-01-30T00:34:00.002+02:00

Se leagana usa casei parasite,

sub adierea vantului uitarii,

copacii o ascund cu ramuri,

iar iarba o ineaca-n verde.

Prin spate aluneca usor,

o dara verde cu pretentii de parau,

nici gardul putrezit nu se zareste,

din verdele de tineri macesi.

In curte valuri verzi se risipesc,

cu aplecari si ridicari de spice,

de-atata liniste ma-ntreb:

ce caut eu in pragul casei parasite ?

Dimineata

2011-01-30T00:08:00.002+02:00

Peste ceruri desenate

de-un copil fara talent,

stau sa cada stele albe,

agatate de tavanul,

camerei imaginate

pentru a ascunde ziua

tipete si soaptele.

Cerne zidaria falsa,

soarele de dimineata,

raze taie carnea grasa,

a cuvintelor dosite,

dupa umbra patului,

in care s-a consumat

scena alaptatului.

Multe au ramas pe-afara,

fara linii de-ncheiere,

creta ce s-a consumat,

a uitat de ele.

Am sa te caut

2011-01-25T11:17:00.003+02:00

Am sa te caut dimineata,

cand orizontul impleteste,

destine vagi, necunoscute,

in ochiul clipocind de apa,

plangand o ploaie rece si marunta,

se naste ziua peste mine,

strapunge umbrele razlete,

cu ace albe de lumina.

Imi creste trup peste dorinta,

secand izvoarele termale,

caldura care misca lumea,

era in trupul tau atins,

de febra pielii mangaiate,

mocnea carbunele pe buze,

topind cuvintele in soapte,

se-amestecau deasupra asternuturi,

albastre, aducatoare de furtuni.

Am sa te caut toata viata,

impins de amintirea falsa,

ca te-ai nascut in dimineata

caderilor din alte lumi.

Nu ma intreba

2011-01-24T12:45:00.002+02:00

Nu ma-ntreba acum la revenire,

pe unde am ratacit,

prin cate ere glaciare,

aluncecand peste ghetari,

nu cautand sa dezleg sensul,

caci am zburat cu-n ochi inchis,

sa simt am vrut,

ravnind lumina,

din sferele ce s-au deschis,

spre punctul care misca-n taina,

tentacule fine de vis.

Nu-mi amintesc, se pare, cand

calatoria fara sens,

s-a preschimbat in coborare,

o prabusire a sinelui in sine,

refluxul apei ce o port in mine,

o dezgolire a gropilor marine,

mareea aplecata inspre Venus.

Atunci te-am auzit in spate,

soptindu-mi dorul peste noapte,

nu intreba de mine acum,

raspunsul l-am lasat acolo,

intreaba-ma te rog de tine,

si te voi desena-n cuvinte.

Hrana

2011-01-19T00:53:00.002+02:00

Vanturi reci impaturesc,

apele in valuri verzi,

pe sub care se ineaca,

ganduri ce nu stiu sa-noate,

se hranesc cu ele pestii,

hrana pentru pasari albe

si le poarta pe sub ceruri,

hoituri care stau sa cada,

printre picaturi perfecte,

care-s gata sa hraneasca,

muntii cu suspine.

Raspunsul

2011-01-19T00:50:00.002+02:00

Raspunsul pe care il caut,

ratacind prin stepa,

cu vantul impartit in patru,

prin ploi murdare si reci,

departe de noile zile,

raspunsul acesta pierdut,

nu are nici intrebare,

raspunsul acesta-i un gest,

un semn, o intamplare.

Mai stau

2011-01-19T00:46:00.002+02:00

E ciudat cum peste toate

formele desfasurate,

noapte trage ca sa moara,

de placerea contemplarii.

Cum se pierde fara urma,

creatorul de idei,

pe sub aripi de uitare,

dupa frunze proaspete.

N-am crezut ca se mai poate,

bobul sa inmugureasca,

reci fiori urcand pe spate,

dansul fara regula.

Smuls cum sunt,

mai stau putin,

asteptand sa se intample,

peste toate rasaritul.

Lupta

2011-01-02T18:26:00.004+02:00

Viata este o lupta,
Este posibil sa primesti caramizi in cap,
De fiecare data ,cand privesti in sus!
Ma astept la ce e mai rau,
Pentru a fi in stare, ca mai tarziu
Sa ma bucur de orice farama de speranta..de iubire..de fericire.
Suntem pe cont propriu ..indiferent de situatie.
Totul se poate reduce la o singura explicatie,
Vaneaza ..ca sa nu fii vanat!!!
Inainte de vanatoare ma curat de zeama cerebrala a
Micilor principii prea impotriva-mi.
Nenorocul a lovit pana si pe vanatori..
Multi vulturi au murit in baia
Propriilor lacrimi sangerii!

Forma simpla

2011-01-01T20:46:00.002+02:00

Cand clipesti,

tresare-n mine,

forma simpla de cutremur,

imi opreste hibernarea,

sufletului vesnic tanar.

Urasc pleoapa

ce-mi rapeste,

pentru un moment lumina

si ma lasa izolat,

forma simpla de eclipsa.

Canta peste visul meu,

la pian dezacordat,

o inchipuire trista,

nu esti tu, te-am confundat,

plange-n umbra cineva,

cioburi de oglinda,

as vrea sa-ti zaresc macar,

pleoapele in noapte,

s-ascultam la infinit,

forma simpla,

o sonata.

Cu doua maini

2011-01-01T20:18:00.002+02:00

Cu doua maini fac si desfac,

cu stanga asez

luminile nordului,

peste capuri plecate

sub greutatea gandului,

uitat,

cu dreapta dirijez

stoluri de pasari,

vesnic calatoare.

Cand apaud

se-amesteca sub nori,

pene si culori,

un zmeu colorat,

ce urca in spirala,

fara sfoara de control.

Dupa spectacol scriu,

recenzia cu doua maini,

apoi apaud,

iar si iar si ...

Murdar

2010-12-23T13:12:00.002+02:00

Gresilele mi-au fost iertate,
Ma ridic incet din mlastina prostiei!
Ei ma urca ,usor,spre culmile adevaratelor trairi!
Incep sa respir ,usurat si motivat
Sa prind si al doilea val !!

Sper sa imi ucid propria prostie,pentru totdeauna
Nu doar simple tresariri..
Prostia.............
Defectul primordial..
Ce imi sapa groapa!!

Ruga

2010-12-22T10:28:00.002+02:00

Da-mi zeule darul,

ravnit,

de-a preschimba cu ochiul,

apa in vin.

Sa curga secul in izvoare,

in orice intersectie

apara,

cate o adapatoare.

Stropind pamantul,

sa rodeasca veselie,

prin flori s-alerge

june ametite,

de siropul dragostei.

Da-mi darul ravnit

si-ti jur,

o sa se umple raiul

dimprejur.

meditatie

2010-12-21T12:03:00.002+02:00

Nimicul nu-i real

am inteles se pare,

in lumea asta mare,

si rad in hohote de cei

ce mediteaza, fricosii.

Rad cam de toti care ii intalnesc in calea mea.

Prea putine intrebari,

o gramada de raspunsuri,

singulare lumanari

impare,

ce se sting in taina,

nu exista ochi deschisi,

sa le vada

simplitatea,

toti traiti inchisi in cranii.

Reflexe conditionate, memorie, asa a murit si moare

aceasta lume, iar voi necrofagilor va hraniti ratiunea bolnava

cu cadavrul ei.

Cand voalul prostiei,

invaluie lampile

retelei cerebrale,

precum norii dimineata,

o imbraca pe Venus cu demoni,

s-a sfarsit chemarea

cuvintelor alese.

Te trezesti cu piatra-n mana,

maraind inspre vanat,

imbracat in haine fine,

epilat si parfumat

rahat (de dragul continuitatii).

Pana si nimicul expira; am citit undeva, sunt sigur,

despre termenul de valabilitate al unui principiu. Rad.

Migratie lenta

2010-12-17T11:38:00.002+02:00

Lent inainteaza peste pielea stepei,

turma de bovine,

cu pasi mici, pe varfuri,

ca sa nu tresara

globul somnoros.

Si se duc alene

tinere bovine,

fara sa le creasca,

peste gaturi jug.

Merg aliniate,

de la mic la mare,

cu capul plecat

si asculta toate,

o vaga chemare,

batuta-n alama,

clopotului ceas.

Cifre poarta-n coarne,

capul in rotire,

tensioneaza coarda

ceasului banal.

Frica

2010-12-17T11:35:00.001+02:00

Mi-e frica de oameni,

de parca,

ar purta cu ei,

o boala fara leac.

Mi-e sila de plans,

de rasul isteric,

cuvintele multe,

nu pot sa le-ascult.

Mi-e frica de mine,

de moartea ce-o port

peste tot.

Vino fara ...

2010-12-17T11:31:00.002+02:00

Vino fara sa te chem,

cand ascuns de soapte,

invelit in foi de vita,

caut versuri sa compun.

Cere-mi fara ezitare,

buzele sa ti-le musc,

sanul care ma sfideaza,

sa-l strivesc cu podul palmei.

Lasa-te abandonata,

sa ma-nec cu tine,

moartea sa ma paraseasca,

intre coapse fine.

Sa ramai aici o viata,

scurt-a ochiului clipire,

in lumina de la astre,

vino inspiratie.

Beau

2010-12-14T12:39:00.002+02:00

Ma adap la izvoare,

cu sange de sfant,

beau focul albastru,

in pahare de lut.

Viata sa-mi curga,

prin gatul stramt,

cuvintele sa erupa,

vulcan noroios,

pamant amestecat cu apa.

Batut in cuie pe perete,

legat la gura

tip in minte,

se-nvarte vidul tot

in mine,

se pierde sensul de a fi,

ma prabusesc usor

in spasme,

bolnav de moarte,

inca beau.

Opt (joc)

2010-12-14T12:26:00.003+02:00

Rezultat la adunare,

Doua cercuri ideale,

Infinit pe verticala,

Adapost de cale lunga.

Suna gand de adunare,

Clopotele ideale,

Urca drept pe verticala,

Aburul in dara lunga.

Cuvintele in adunare,

Incerc, versuri ideale,

Sa cobor pe verticala,

Cat o fi viata de lunga.

Opt iese la adunare,

Dintre cifre ideale,

Asezat pe verticala,

Lant pe decaderea lunga.

Cuvinte

2010-12-12T11:48:00.003+02:00

Cuvintele nimicului lasate

sa-mi bantuie mintea bolnava

de cunoastere,

setea ce-mi usuca pielea,

delirul umbrelor fixe,

ce fura lumina.

Fara intamplare,

aceste cuvinte alese,

curg de jos in sus,

sfidand tristetea,

danseaza cu sufletul,

se pierde esenta,

in goluri interioare,

prea multe confuzii,

ma duc nicaieri,

departe de viata,

dorinta vantului o am,

sa-mprastie poate,

gramada de cuvinte,

bucati din mine

sus in nori.

Dans

2010-12-11T11:34:00.002+02:00

Legat de picioare,

in dansul vietii,

hora falselor imbratisari,

pe pietre vulcanice,

perfect taiate

sa te arzi,

dansul picaturilor de ploaie,

apa ce-o purtam in noi,

fierbe-n sarituri,

aburi, nebunie si speranta,

se inalta-n rugi soptite,

chiote si icnete,

corpuri dezgolite zac,

rusinate in lumina

lampilor cunoasterii,

nu e nimeni sa le vada,

nici oglinda sa reflecte,

goliciunea absoluta,

dansatori in asta lume,

pe acorduri fara nume,

muzica pierzaniei.

.....

2010-12-10T21:59:00.002+02:00

De azi ma emancipez.
Nimicul nu ma va mai stresa !
Dimineata imi va zambi cea mai buna cafea!
Cel mai sincer zambet am sa-l schitez!
Nu e loc de pesimism..
Ci doar de calcule de probabilitati!
Ma detasez de banalitati..
Muzica va fi in armonie cu propriile trairi.
Totul e limpede..
Fara contraste.

Tapul de altadata a devenit azi elan!!

Scurt (cu dor)

2010-12-09T22:42:00.003+02:00

E timpul acesta dedicat,

atingerii acelui ce se zice sus,

aici in negura,

e timpul acesta prea scurt,

sa zburam fara frustrari,

bucati de viata,

aburi respirati in soapta

noptilor in doi,

impersonala paritate dulce,

zambetul meu pierdut,

cu amintiri exagerate,

e timpul,

viata aceasta prea scurta,

sa pot vorbi, sa intelegi,

cuvintele au multe sensuri,

ape curgatoare,

se strecoara prin timpane,

te inunda cu confuzii,

linistea ti-o daruiesc,

s-o arunci cand la final,

vrei sa tipi fara tipar,

viata este mult prea scurta,

timpul zboara peste noi,

noi prin el fara oprire,

si traim, murind cu dor.

Se risipeste

2010-12-08T00:11:00.003+02:00

Se risipeste ceata,

in fiordul diminetii,

ocara nordului,

in vanturi inghetate,

rastoarna plostile de piele

in albii mult prea pline,

puhoaie, nordice nevroze,

crescute-n san de mame,

ce fara cai spre stele,

pe-altare prunci au omorat,

batrani ce nu mai pot vana,

sunt negre apele in nord,

traiesc alaturi vechi si nou,

toti vor sa stie cursul,

povestilor fara sfarsit.

Credinte

2010-12-07T23:05:00.002+02:00

Chiar crezi ca poti regasi ceva din lumea asta in tine,

Ascuns, ingropat in propria-ti dorinta oarba de-a trai,

Cand aplecat, cu rani in coate si genunchi, aduni,

Cenusa celor care au plecat arzand sub intrebari,

Sau pestii ce s-au infruptat din cei ce inecatu-s-au cu raspunsuri?

Chiar crezi ca toate vor inceta printr-un gest de vointa,

Fara a fi nevoie vreodata sa tragi la mal epava plina,

Cutia grea din lemn de nuc, in care ai ascuns cu grija,

Speranta zilelor prea lungi si reci, cu jocuri de cuvinte?

Consternare, febra credintei nu poti s-o tratezi.

Si in final de ce nu ai crede?

Furtuna de dorinte

2010-12-07T22:59:00.004+02:00

Inveleste-ma in matasoasa vegetatie!
Ia-ma cu tine in orasul muzicii,
Sa-ma imbete simfoniile gratioaselor orchestre!
Racoreste-me cu valurile tundrei siberiene!
Parfumeaza-ma cu esenta florei muntelui virgin!
Plimba-ma cu vehiculul epocilor vechi si noi!
Surprinde-ma cu buzele-ti moi,
Sa plonjam in fantana fericirii ,goi!

Da-mi roua vietii,
Ineaca-ma in spumele placerii!!

Dimineata

2010-12-07T22:39:00.002+02:00

Aceasta dimineata, nu-i,

ca oricare alta,

cafeaua-i amara

tigara prea scurta,

iar eu ...

eu sunt pe pamant.

Intrigat privesc intunericul,

prin doua ferestre deodata

si cred.

Nu va mai fi rasarit,

oricum nu conteaza,

azi am plimb la brat

cu consolarea,

tin capul pe umeri

cu mana si spatele curbat

desculta calc piatra sparta,

in ratacire, la brat,

pas cu pas

pe-aceiasi urma,

tai dimineata

calea altuia.

Nu-i boala

2010-12-04T18:40:00.002+02:00

Imi moare cuvantul in gat,

tu dulce sufocare,

in latul ignorantei

m- am pregatit temeinic,

pentru nimicul care

se cerne peste tampla

atinsa de uitare,

nu-i boala, suferinta

sa stai pe loc, se pare

firescul se transforma,

sa umple golul mare,

din cap, din inima,

naravul este legea,

sub care ma condamn

la aruncat cu gesturi,

cuvinte nu mai am.

Dilema..

2010-12-04T15:57:00.000+02:00

"Eu cred că un om este ceea ce-şi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta, uneori, oamenii sunt, în aparenţă, schimbători, sau în mod diferit, fiindcă de fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi."
Nichita stanescu..

Cum ai putea sa uiti ceva despre tine??

Plata.....

2010-12-01T16:40:00.006+02:00

Cand toti prefacutii se prefac ca stiu,ridica un deget mijlociu!!(parazitii)..diafanii pof dezavua un asemenea comportament!!

Alb

2010-12-01T10:46:00.000+02:00

Pe canapeaua alba

te dezmierdai,

abandonata de timp,

asteptai intamplator,

crochiul sa-mi termin.

Erai parasita se pare,

aparenta inselatoare

si totusi vesela erai,

in gesturi care imitau

imperechierea.

Crispat, am inteles secretul,

de-atata alb pupila ma durea

si lacrimand,

cuvinte in cerneluri,

am incercat sa nu ma molipsesc

de alb.

2010-12-01T00:29:00.000+02:00

Lanturi banale

2010-12-01T00:15:00.000+02:00

Pe esafod s-au urcat ciumatii,

comedianti slab pregatiti,

legati cu ate de picioare,

danseaza toti pe-acelasi ritm,

iar timpul trece, numarat,

in mocirla rascrucii taurul

moare sub jug colorat,

trei culori banale.

la multi ani Romania, desi sunt foarte mici sansele,

la multi ani romani

Spectacolul erorii

2010-11-29T11:29:00.000+02:00

Spectacol sinistru, neregizat,
ofera eroarea
atent ascunsa la baza
ciupercii oravitoare.
Un sunet cristalin,
ce taie apusul
timpanului spart,
se zbate in turla pamantului,
fara ecou,
clopotul lui Gauss.
Naiva greseala,
muiata-n cerneala,
scanteie neagra in varf de stilou,
tatuata in frunte,
rusinea intrupata
in hrana de vis,
aseaza in siruri
cuburi perfecte,
volume de nimic,
inspirate,
expirate,
in gafaiala prosteasca,
in truda adunarii
de numere false,
impara dorinta de scufundare,
a balizei cu clopot,
ce suna chemarea
ostilor moarte prin inecare,
cu alcool,
o ultima ancora in furtuna,
agatata timid,
de arborele cu fruct moneda,
sub care ning
bancnote frumos colorate
in ochii iesiti din orbite,
dilata lacomia, delirul,
sfarsit.

Linia cerului

2010-11-29T00:32:00.000+02:00

Linia cerului se curbeaza,
sub greutatea apelor,
evaporate in trecut,
cu dilatare, hiperbola trista
fara focare,
plecate, probabil, la culcare.
Exista toate intoarse,
in drumul meu sinuos,
negativ ascuns,
in camere obscure,
de ochii injectati cu rosu.
Exprim nimic.
Intind cuvintele pe sarma
curbata ce imita cerul,
musteasca gandurile-n ele,
strivit sa-mi curga
in pahar veninul,
sageata cu un singur sens,
un vector alunecator,
pentru tot timpul ce-a ramas,
nepetrecut cu tine.
Nonsens sub care ma curbez,
cu cerul la picioare,
imi arcuiesc suflarea toata
si ma evapor in prezent,
cu gandul la o picatura,
din apa ce o porti in tine.

"Forta care actioneaza asupra unui corp rigid
este un vector alunecator, deoarece punctul ei
de aplicatie poate fi oricare punct situat pe
dreapta-suport a fortei."

Nefiresc

2010-11-28T23:04:00.000+02:00

E nefires cred,
sa ma plec
cand la despartire,
temporara,
zambesti copilareste
si lasi dezordonate
suvoaiele negre,
sa-ti acopere chipul,
precum noaptea,
norii ascund stelele,
lasandu-ne in bezna,
sa ne cautam
cu buzele forma,
linistii profunde,
necunoscut fior,
abandon nocturn
decadent.
E nefiresc stiu,
intregul sa existe,
in doua locuri
in acelasi timp,
amorul, o stafie,
ne bantuie,
ma sperie gandul,
plecat la despartire,
coarda sa cedeze
sub arcusul apasat,
cantec inutil
in pustiu.
E nefiresc,
sa scriu un vers,
la despartire,
imaginara,
cand noaptea-mi aseaza
peste ganduri,
negru giulgiu,
pedeapsa,
pentru nepasare,
ecoul altor vieti,
vuieste-n inima uscata,
nefiresc de nevinovata.

Renunt

2010-11-26T23:53:00.000+02:00

Renunt la nimicul din mine,
pentru o clipa de liniste,
matasea prostiei imi vine
ca haina pesrfect asortata,
privirii pierdute in nopatea
eclipsei totale de luna.
Imuguresc lipsit de lumina,
un vrej ascendent, spinos,
pe Venus polenu-mi imprastii,
furtuna de nisipuri verzi,
sa ninga cu fructele iubirii,
fulgi mici, murdari, inghetati,
troieniti in livada de meri.

Renunt la nimicul din mine,
pentru o imbratisare seaca
si-aluneca spinul din minte,
in inima fara de sange,
polenul in clepsidra e gata,
priveste-ma cum mor,
senin, scapat de durere,
o jertfa, nu abandon.

"Iubesc pe cel care-şi pierde virtutea, căci virtutea este voinţa de-a pieri: săgeată a dorinţei nesfârşite." (Friedrich Nietzsche)

Aici, acum

2010-11-26T23:44:00.000+02:00

Eu nu-s de pe aici
cred,
nu recunosc culoarea
ochiului de apa,
tulbure oglinda
fara tarmuri.
Si nici de acum nu-s
stiu,
mostenirea fatala,
clepsidra cu pietre de moara,
ce macina secunde,
boabele de viata,
hrana pentru inaripatii
ce zboara cu susul in jos.

Totusi sunt aici
acum,
o iluzie,
nimic nu sta
in juru-mi fix,
un joc abstract,
cu sarituri in gol,
confuzie,
cadere in haul firii
prabusire imperfecta.

Nimeni...si nimic

2010-11-26T21:08:00.000+02:00

phoenix-la umbra marelui urss

Suntem la umbra marilor puteri ..nimic nu s-a schimbat...cred ca vantul blestematei robii ,inca, bate puternic la noi!!!

Neomodernism

2010-11-15T22:22:00.001+02:00

Adolescenti pe mare

Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
si ii contemplu ca la o debarcare.
O flota infinita de yole. Si astept
un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan' la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare.(Nichita Stanescu)

De barba

2010-11-08T23:03:00.000+02:00

Ma trag ingerii de barba,
incercand sa-mi plece capul,
vanturi din batai de aripi,
spera ei sa-mi zboare gandul.
Drept stau fara remuscare,
n-am cuvinte de cainta,
sus e cer albastru, calm,
jos pamant brazdat de ape,
intre ele randuite
foamea, prostia si lenea.
Eu am capul sus in nori,
corpul chinuit de toate
secundele care se pierd,
biciuit cu limbi de ceas.
Vad mai clar cu-n ochi inchis,
peste toate dans de-mperechiere
si palida-i lumina lumii,
se stinge flacara incet,
iar Prometeu zambeste suferind.
Lasati-mi voi ingeri barba,
zburati spre nori perfecti,
iubiti-va ascunsi in aburi,
sa ninga vesnic cu lumina,
orbit de straluciri in valuri,
de buna voie capul o sa-l plec.

Fara de timp

2010-11-07T22:55:00.001+02:00

Fara de timp
ca si cum nu se intampla,
s-a crapat inorarea,
lasand sa treaca prin fanta,
sarpele luminos ce tine
sub limba in loc de venin
o poarta.
Si-n prag stau doi serpi mai mici,
ce-mi musca tampla o data,
si intra crivat in sange,
frisoanele rup carnea toata,
cuvintele cad toate pe jos,
in ciocniri cu scantei colorate,
ce le vad cu ochii inchisi,
aprind febra in mine
si ard tremurand in nestire,
cenusa pluteste in aer,
ma ineaca prezenta prostiei,
se cutremura tabla de sah,
incurcand piesele intre ele,
nimicul se prabuseste in sine,
fara de timp
ca si cum nu se intampla.

Avant

2010-11-07T22:19:00.000+02:00

Adu-mi tu iarna,
barca zburatoare,
vehicul de gheata
usor ca un fulg.

Sa zbor eu cu mine,
peste viata intreaga,
enigma vesniciei
s-o dezleg.

Nu eram aici
cand s-a pus blestemul,
pamantul din mine
sa se-ntoarca in pamant.

Cu susur de apa,
ma ud la imbarcare,
sa-nghete lutul
in avant.

Fara voie

2010-11-07T21:57:00.000+02:00

S-a intamplat in alte timpuri,
prea tanar fiind sa inteleg,
m-am botezat in valuri de cerneala,
scufundat pana peste cap,
asteptand refluxul de dupamiaza.
Parasit de viata in laguna,
am ales sa visez la oceane,
in timp ce satul de asteptare
bucati din atol mestecam.
Ghiftuit eram de moarte
si-n sila tot inghiteam,
prins fara voie la mijloc,
in eclipsa soarele se-ncorona,
festin la stingere totala,
in onduleul benzilor de umbra
un peste incerca sa ma plieze
sfidand aceasta intamplare,
epuizand orice-ncercare,
spinul mi-am scos, smucit din minte
si am taiat in doua apa,
tanjind dupa tableta cu porunci,
plutind peste nisipuri miscatoare,
o oaza am ramas, acolo
unde nu ajunge cineva.

condoleante

2010-11-06T20:06:00.000+02:00

Totusi, iubirea

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

ADRIAN PAUNESCU

Maretia rock-ului clasic!! (1)

2010-10-31T12:46:00.000+02:00

Exceptie

2010-10-23T11:11:00.000+03:00

Mor toate, secunda dupa secunda
se se nasc instantaneu,
mai grele, mai sus.
Exceptie!
Spre tine urc,
trepte false,
purtat de dorinta,
gand de taina,
ascuns intr-o carte,
fara coperta.
Exceptie tulburatoare,
stai,
sa-mi inoiesc vointa,
vibratie creatoare,
un bulb ingropat
in piept, se zbate
eliberand otrava
ratiunii,
blestem ca am uitat sa zbor.

Ai uitat

2010-10-23T11:06:00.000+03:00

Ai uitat la mine gandul,
arcul tensionat,
ce sta gata sa lanseze,
graba pulsului de viata,
carnea fiarta, transpirata,
lacoma de imbratisare,
buze, tandre mangaieri,
in preludiul mortii,
cantecul de lebada,
zborul fara tinta.

Te astept in pragul usii,
sa-l recuperezi
si zambind sa lasi sageata,
sa-ti strapunga existenta,
contopind de buna-voie,
semn de foc, cu apa rece,
mistic abandon, o jertfa,
zeului fertilitatii.

Pasari calatoare

2010-10-23T11:01:00.000+03:00

Zboara pasari calatoare,
varfuri de sageti
prin mine,
rascolindu-mi carnea
cu frisoane temporare.
Duc in ciocuri
fara graba,
gandurile toate
si ma lasa dezgolit,
rusinat la soare,
intr-o incercare grea,
sa-mi ascund mirarea,
cand privirea-n rotocoale
nu mai recunoaste,
verdele-nconjurator,
sau albastru sus.
Stau fixat fara dorinta,
o statuie mica,
calcar modelat de ape,
rupt de imbratisare,
las prostia sa imi curga,
peste fruntea lata,
tampla alba
sa se zbata,
vesnic fara scop.

S-au retras apele

2010-10-23T10:56:00.000+03:00

S-au retras apele
fara motiv
si din pantecul dezgolit,
intins spre soare,
a inmugurit nimicul,
o agatatoare spinoasa,
cu un singur fruct
in varf.
Carne dezgolita
rusinata, zace la copt,
se umfla crescatura,
rod ciudat,
umbrind radacina,
soi de eclipsa,
usuca vrejul fermecat.

Nascut in absenta apei,
crescut fara vant,
fragila constiinta,
ardere mocnita
in focul amneziei,
ciudata existenta.

Dragoste hibernala

2010-10-22T23:55:00.000+03:00

Crivat sufla-mi panza de paianjen,
imaginar catarg imprumutat,
sa zburam peste calote perfecte,
imitand infinitul hibernal,
cand deasupra cu vulturii,
cand dedesubt cu pestii,
tasnind in sus prin copci
din gheata, eterna ascensiune,
alunecand in viteza
pe iceberguri taioase si reci,
decadere morala, dorinta,
flori de gheata, adunate,
s-aruncam spre cer
cu catapulata sufletului,
comete de geata sa cada
cand in taina ne iubim
acoperiti de zapezi,
lumea sa se sfarseasca
intr-o secunda glaciala,
sa adormim sub gheturi
cuprinsi.

Stati

2010-10-22T23:49:00.000+03:00

Stati sa vedeti
cum moare lumina,
caci samburele ce l-am ravnit
a inmugurit in pamantul din palma
eclipsa lampii cu neon.

Stati sa auziti
cum crapa lumina,
tulpina eclipsei a taiat
in doua bucati egale cerul
iar lampa a ramas intre ele.

Stati sa gustati
negru,
o ploaie marunta si rece
eclipsa totala, vesnica,
samanta ravnita in taina,
ascunsa cu grija in palma,
se-mprastie incet pe pamant,
rodeste eclipsa eterna,
se stinge lampa cu neon.

Vis

2010-10-22T23:16:00.000+03:00

Daca o fi sa vina iarna,
ca succesiune,
sa nu ma trezesti
decat dupa ce aprinzi focul.

Visez un alb atat de curat
si un ger atat de perfect,
incat ma multumesc
sa nu deschid ochii.

Te visez si pe tine,
evadand printre nameti,
cu ecou de abandon,
ratacire, liniste, vis, pacat.

Sa adorm

2010-10-22T23:10:00.001+03:00

Nocturna fiinta
ce-mi tulburi insomnia,
cu aroma pelinului
ascunsa sub limba,
am obosit.
E prea greu jocul
pentru inima mea,
bumerangul sa-l arunc
din mana amortita,
peste umeri ce se lasa,
parca ar purta in taina
tot pamantul ce-a incaput
intr-un corp de juna.
Lasa-ma sa cad ca frunza,
toamna timpurie,
descendenta sarutare,
sa iti sorb otrava
limbii ceasului pierdut,
sa adorm.

2010-10-22T23:10:00.000+03:00

Iti mai amintesti?

2010-10-22T23:03:00.000+03:00

Iti mai amintesti
zborul libelulei,
printre trestii taioase,
covor de cuie,
privit cu pofta, de sus,
gand de fachir nepregatit
pentru cadere?

Iti mai amintesti
adierea, imaginata furtuna,
care, usor fiind, te ridica
sus ca un zmeu
frumos colorat
si zburai cu zeii,
printre nori?

Iti mai amintesti
caderea, adevarata durere,
spirala descendenta
spre incarnare din pamant,
sufletul strivit ...

Codul lui Oreste

2010-09-03T12:09:00.001+03:00

o emisiune seducatoare

Plictisit

2010-07-24T12:18:00.000+03:00

Plictisit de tot ce este,

rascolesc muzeul vietii,

caut soi de intamplare

sa ma faca sa tresar.

In rotire catre soare,

in cadere spre pamant,

prafuit cu pulberi fine,

praf de stele cazatoare

sa ma poarte catre mare,

in plutire peste ape,

dus cu picaturi de ploaie,

care au ca sambure,

informatii deghizate,

in raspuns la intrebarea,

ce-o voi pune la final.

Evadat dintr-un tablou

ce imita toamna,

dupa calcul matematic,

traiectorie punctata,

in plutire descendenta,

pe o frunza galbena,

tampla mi-o asez alene,

peste abdomenul tau

si-ti soptesc in adormire:

draga muza sa nu misti.

Cersetor de mangaiere,

buze calde peste ochi,

scufundari in rauri negre,

pletele ce-ti curg pe umeri,

mana-cupa pentru sanu-ti,

oprind timpul, sfidand firea,

sa inmugurim in toamna.

"Plictiseala este singurul mod de a-ţi petrece viaţa până la ceea ce crezi că s-ar putea întâmpla."

Victor Martin

Timpul

2010-07-23T23:21:00.000+03:00

Timpul care curge

lent, impatureste

falduri de prostie,

in matasuri false.

Acele de ceasuri,

se invart alene

si-mi starnesc in suflet

vanturi, amnezie.

Inotand cu pestii,

in apa uitarii,

gol, incet alunec

in gaura firii.

Din comoditate,

simpla adaptare,

las sa-mi creasca-n spate

solzii nesimtirii.

Ce se va alege

cand pierdut de toate

voi uita la urma

sa adun secunde?

2010-07-19T14:00:00.001+03:00

Liniste...si .Gri

2010-07-18T21:04:00.000+03:00

Totul e gri.
O zi e buna ,una e rea
Eu nu am liniste
Ma indoiesc ca ea ar avea,
Se preface atat de bine ca e fericta,
Incat provoaca o stare incomensurabila de tristete.
Eu sufar,
Ea sufera...
Ea e patrunsa de stari de reverie..
Nu a invatat sa priveasca ceea ce are in fata....
Nu e multumita de ceea ce a primit..
Cauta imposibilul,
Ma face sa innebunbesc ..
O iubesc
E liniste.
Dar eu sunt nelinistit!!!

Nu pot...

2010-07-11T13:46:00.000+03:00

Nu pot scrie

despre un gand anume,

ceva s-a rupt in mine

cand m-am nascut

si-n fanta astfel creata

am zarit ceva.

Nu pot exprima,

acel ce ramane ceva,

ma-nteapa spinul in minte,

ape aduna la un loc,

in revarsari, cascada de cuvinte.

Din izvoare reci m-adap,

inecat mor,

renasc in cerneala,

aripi din file de carte,

ma poarta spre lumi

cu ploi eterne.

Nu pot...

2010-07-11T13:13:00.000+03:00

Nichita Stanescu

Sapte

2010-07-11T13:01:00.000+03:00

Sapte ganduri rasfirate,

Precum pletele iubitei,

O sa le numesc pacate,

Pe malul prapastiei.

Vreau s-ascult doar sapte soapte,

In timpul mareei,

Cu tamplele scufundate,

In marea prostiei.

Cu privirile umbrite,

De palma iluziei,

Raman fara de cuvinte,

Spun adio rimei.

Desfac cercul intr-o parte,

Cad ofranda muzei,

Ascund gandul intr-o carte,

Viata, jertfa poeziei.

Viitura

2010-07-11T12:14:00.000+03:00

Coama gri de armasar

se coboara printre stanci,

ropot de copite dure,

ce lovesc peste granite,

un torent de ganduri multe,

intr-o noapte fara stele,

se grabeste inspre vale

spre Campiile Elizee.

Sterge fara mila-n cale

panze cu uleiuri fine,

acuarela si pastel,

transformand natura-ntreaga

in tablouri cu furtuna,

un crochiu, grafit, carbune,

insotit de simfonia

vantului cu tunete,

luminat cu fulgere.

Si se-aduna la varsare,

o multime insetata,

pregatita ca sa soarba

supa gri, cu albe spume,

si sa moara inecata.

O multime cat o lume.

2010-07-11T01:15:00.000+03:00

"În exercitarea poeziei e ceva care se poate învăţa şi ceva ce nu se poate învăţa. Aripa o ai sau nu o ai. Poţi să zbori sau să nu zbori cu ea. Depinde de aer, de înălţime, de alizeu sau de crivăţ. Rare păsările zburând pe ploaie şi încă şi mai rare cele care zboară noaptea."

Nichita Stanescu (Fiziologia poeziei)

Pe coarda

2010-07-11T00:29:00.000+03:00

O viata cat un moment

un moment etern,

o singura vibratie,

pe coarda unei viori

dezacordata de timp,

cuanta elementara,

fasia de spatiu

curbata.

Ce-a stralucit o data,

va rataci in veci,

dela un capat la altul

de infinit.

O viata ce-ncepe

sfidand o regula,

incercare naiva ,

pe maximul unei corzi vibrante,

sub arcus de fotoni,

cuante ce renasc prin moarte,

ciocniri de stele,

si toate intr-un acord

cat un moment,

rapit din etern.

Istoria

2010-07-01T19:21:00.000+03:00

In conceptia scriitorului Samuil Micu istoria=dascal.
In conceptia lui Nicolae Balcescu istorie= prima carte a unei natiuni (..inainte sa pornim spre oricare drum ,trebuie mai intai sa ne cunoastem istoria,sa ne cunoastem pe noi insine..cu cat ne indepartam de propria istorie,cu atat ne indepartam de identitatea noastra!)

Labirintul

2010-06-20T04:42:00.000+03:00

Esti posesorul unei chei
Cheie mica ce poate deschide USA CEA MARE,
Ai in fata un milion de cai,
TU esti in CENTRUL lor
Toate difera in esenta,
Toate duc spre niste usi.
Vei avea o revelatie reusind alegerea caii drepte,
Ce deschide USA ,
Sau vei fi hoinarul cailor nedrepte??

de vara

2010-06-19T09:54:00.000+03:00

Pentru ca e vara timpul pentru citiri si filosofari scade drastic, de poezie nici nu mai zic. Oricum printre betoane, santuri, lopeti si alte utilaje specifice santierului incerc sa gasesc timp si pentru suflet. Precum cei care dupa o zi de stat pe scaun merg la sala sa se oboseasca, incerc si eu dupa o zi de santier sa ma obosesc intelectual, si ce poate fi mai bun pentru a increti creierul decat putina filosofie. Culmea este ca tocmai mediul in care imi rup oasele m-a adus fata in fata cu scrierile lui Constantin Noica, care desigur din ignoranta nu l-am citit niciodata. Am corectat acest lucru.

Unul dintre gandurile sale mi-a atras atentia in special: "... binele este reactionar, in timp ce mai binele este progresist... ". Ignorandu-l pe Freud, pot afirma ca omul in drumul sau prin viata are ca tinta reala "binele". Asadar am gasit o explicatie la starea de revolta caracteristica societatii actuale.

Nimeni nu tinteste "mai binele". Cred ca pragmatimul actual a dus de fapt la o inglobare a "mai binelui" in "bine", o contopire periculoasa a doua concepte. Periculoasa pentu ca "mai binele" ne diferentiaza de restul vietuitoarelor..........................

Atat! revolta placuta in continuare, si sa nu uitam ce a zis Platon: zeii au facut intestnul omului asa lung si intortochiat pentru a intarzia digestia, dandu-i astfel timp si pentru a gandi .......

Oficial ne merge bine!!

2010-06-18T22:16:00.001+03:00

70% dintre români îşi petrec vacanţele acasă, la fel ca şi bulgarii (71%), iar cei mai mulţi dintre aceştia, respectiv 87%, sunt vârstnici, se arată într-un studiu al companiei de cercetare GfK România, citat de Mediafax . Următorii în clasament sunt ungurii şi portughezii, două treimi dintre aceştia petrecându-şi vacanţele acasă. La polul opus, cei mai împătimiţi să călătorească sunt suedezii (87%), olandezii (85%) şi belgienii (77%).

La nivel global, aproape 40% dintre persoanele chestionate de GfK au declarat că nu obişnuiesc să călătorească în timpul liber. Cifra creşte la 61% în cazul Europei Centrale şi de Est şi scade la 37% în statele vest-europene.

FRICA..(creatie proprie)

2010-06-13T12:16:00.000+03:00

E zbucium
E tensiune
Teama te cuprinde,treptat,treptat
Nelinistea te invaluie
Ultima monstra de speranta
Se naruie ,treptat,treptat

Totul e negru
Trupul iti arde
Urechile iti sunt astupate
Nu stii cine esti
De unde vii
Si incotro te indrepti!!
Ti-e frica!!!

Sa pleci

2010-06-05T16:51:00.000+03:00

Abia astept, ma arde nerabdarea

sa pleci femeie.

Sa te conduc,

cand calul bate din copita,

birjarul fluier-a pustiu.

Vreau sa ma uit dupa caleasca,

s-aud cum te indepartezi.

In casa am sa intru iute,

la masa ma apuc sa scriu,

poveste lunga din cuvinte,

cum, ca mi-e dor

si inca-s viu.

La posta sa alerg femeie,

timbrata cartea ti-o trimit,

la tine vreau ca sa ajunga,

sa stiu ca am si de primit.

Ultimul zambet

2010-06-05T16:45:00.000+03:00

Poarta e deschisa,

dar nu pot sa trec,

intre mine si tine

e noapte,

intunericul pustiitor al necunoasterii,

ghearele prostiei,

aripa linistii

s-a lasat peste lume,

iar tu vii,

in genunchi te astept,

iar ultima zvacnire a vietii

o folosesc pentru-a zambi.

Tentatia imitarii

2010-06-05T16:30:00.000+03:00

Tentatia imitarii intuneca mintea

si-l face pe mim sa fie mut,

intr-o miscare falsa,

o traiectorie curbata si punctata.

Dar ce te faci cand nu ai forma

si o dorinta de iubire,

te face sa imiti orbit

o forma tipica umana?

Cand esti pierdut in spatiul de pe foaie

si vrei si tu coordonate,

dar tridimensionale daca s-ar putea,

in forma, insa cu un fond in ea

si cubul vrei sa se roteasca

cu gratia unui cilindru,

dar nu ai imitat ce trebuia,

si tot ce iti doresti e moartea,

ca sa te nasti si tu o sfera.

Atunci vei imita un cub?

Tot mim vei fi, tot mut

si fals, cu gratia imprumutata.

Trecand

2010-06-05T16:24:00.000+03:00

Trecand pe la voi

tacerea m-apasa,

nu spunem nimic,

e liniste-n casa

si cred ca-i mormant,

ma-ntind sa adorm.

Nu ma treziti,

plecati cu totii,

lasati

pe obositul musafir,

sa moara intins

cu fata la pamant.

Mica promovare a marilor scriitori mai putin cunoscuti!(1)

2010-06-03T19:37:00.000+03:00

Ştefan Petică (n. 5 octombrie 1877, Buceşti, Judeţul Tecuci - d.17 octombrie 1904, Bucureşti) este primul poet "simbolist declarat" cum spunea George Călinescu. La 18 ani intră în contact cu cercurile socialiste fiind călăuzit de "idei revoluţionare". După absolvirea liceului, urmează cursurile facultăţii de filosofie din Bucureşti având în acelaşi timp o bogată activitate ziaristică...poeziile sale le gasiti aici..